Bancul Zilei

1. Atunci:
Tatăl meu zideşte case, cocoţat pe schele;
El cu fruntea lui ajunge pină sus, la stele.
Tatăl meu coboară-n mină, ca să smulgă fierul,
Dar pe seară, mult îi place să privească cerul.
Tatăl meu dă ţării piine; e pe cimpuri vara;
Are mari oştiri de grine, cit se-ntinde ţara.
Tata străjuie-n uzină marile cuptoare;
Fierbe-n vatră cu oţelul, bulgării de soare.
Tata ne deschide-n şcoală, cel dintii, caietul
El ne-nvaţă socotitul, dar şi alfabetul.
Alb halat îmbracă tata în spital cind vine.
Spune-i numai ce te doare, el te face bine
2. Acum:
Tatăl meu este zidar şi munceşte-n UE.
Îl aştept, dar în zadar: nu vine şi nu e!
Tatăl meu muncea în mină, căci era miner.
Masa noastră era plină. acuma-i şomer.
Tatăl meu avea oştirea holdelor bogate.
Astăzi are amintiri şi pensii tăiate.
Tata era inginer şi muncea-n uzine
Azi, de cind este şomer, din taxi se ţine.
Tatăl meu este profesor, dar e terminat,
Căci reforma fără noimă l-a epuizat.
Tata-i medic. El munceşte şi-n mediul privat.
Din salar abia-şi plăteşte darile la stat

Secretul meu in bucatarie ? O sticla de palinca ascunsa in spatele burlanului de la hota .

Unii oameni îmi sunt atât de dragi, încât îmi vine să-i iau în brațe, să-i arunc în sus de trei ori și să-i prind doar de două.