lydyya

SARUTARE

Când te-am sărutat odată
Cu atât amor și foc,
Încât luna fermecată
Privind, s-a oprit pe loc.

Iar când ale noastre buze,
Sângerând s-au dezlipit,
Pasărea cânta în frunze,
Soarele ardea cumplit.

Îns-acum eu nu știu bine
Dac-al nostru sărutat,
Aprins de simțiri divine
Pîn' la zi el a durat.

Sau ca l-astă sărutare
De iubire și de foc,
Luna s-a schimbat în soare
Aprinzânduse pe loc.

lydyya

Cu dor insetat, cu patima nebuna...

Cu dor insetat sufletu-mi alearga dupa stele
Cu patima nebuna visele se-neaca in suspinele mele
Cu dor insetat te doresc si te chem la al meu piept
Cu patima nebuna extazul iubirii-l astept

Te-am invocat cu inima franta de plans
Dar stiu ca cerul nu ti-e de ajuns
Pamantul te striga,te cheama pe tine
Si coboara cu duhul tau sfant catre mine

Te vad,te aud,dar nu te pot atinge
Si sufletu-mi intreg incepe-a plange!
Renunta la aripile tale,fiinta nemuritoare
-Caci astfel prezenta ta ma doare

Decide:ramai cu mine pe acest pamant
Sau vrei sa zburam catre Univers cantand?
Cu dor insetat as vrea sa-ti mangai chipu
/Si cu patima nebuna as vrea sa-ti simt suflul.

Coboara-n a mea lume trecatoare
Si umple-mi zilele hoinare cu raze de culoare
Naste-te cu placerea ta divina in timpul efemer
Apoi scurge-te-n clipe si vino-n coltul meu stingher

Cu suflarea ta suava vindeca-mi suspinele
Si c'un zambet enigmatic desfa-mi dorintele
Fa din durerea ce-o simt - un prilej de fericire
Aluneca incet, fa-te muritor pentru a noastra iubire!

lydyya

OCHII TAI
Ca doua stele luminate
de-o frumusete aparte
sunt ochii tai ce ii privesc
in fiecare noapte.

Tare ma tem ca m-au vrajit
ca doua nestemate
Nu pot sa imi despart privirea
de ei in asta noapte.

De se sa mint ,nici nu as vrea
sa imi indrept privirea
caci cat as vrea sa te privesc,
imi trebuie nemurirea..

lydyya

TE VAD…..

Te văd cum vii cu pas plăpînd
Parcă înconjurîndu-mi firea...
Te văd...şi-ncep să rîd, să plîng,
Să-ţi arăt din plin iubirea.

Te văd...şi braţele-mi desfac
Să te cuprind, să te sărut.
Te văd, şi-ncep să te dezbrac
Cu gîndul cald, cu glasul mut.

Şi sub cearşeaful moale-n doi,
Uitînd de gînduri terţe.
Luna ne va-ncălzi, iar noi
Vom învăţa luna să-nveţe...

lydyya

În cenuşă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.

Şi de patimă e arsă
Inima ce ţi-am dat ţie,
Dar iubirea-n ea neştearsă
A rămas pentru vecie

lydyya

versurile mele preferate....

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naste lumina, inima naste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune.
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.
Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.


Barbatul are suprematia,
Femeia are alegerea.
Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.
Barbatul este un geniu,
Femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
Aspiratia femei este catre virtutea desavarsita.
Gloria creaza tot ce e maret, virtutea creaza tot ce e divin.
Barbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia - o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
Femeia, acolo unde incepe cerul.

lydyya

Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.
Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.
Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copiii lui.
Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la serviciu, ci în cât este de respectat acasa.
Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.
Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima... din pieptul sau.
Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

Adyctin

“Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
Arunca-n cale-ti cu noroi.

In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii,nu cersesc,
La fel cu tine gandul nu mi-i
Nici sa iubesc,nici sa urasc.

M-afund fara sa caut rostul
In chefuri, nici voios, nici trist.
Vorbesc cu prostul, cu neprostul
Dar pentru sufletu-mi exist.

In larma lumii neintalnire
O zi ca orice alta zi
Fara de bucurii iubire
Fara tristeti ne-om desparti.

Si pretuim in viata toata
Doar oamenii atata tot,
Nu ne-om minti noi niciodata
Nici altii-a ne mintii nu pot."

bdeedee

Nichita Stănescu
----------------------
Înapoierea cheii

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor
să pot să nu-mi mai fie dor
de tine.

Adyctin

AMOR CUBIST

Sa mergem intr-o seara, departe-n mahalale

Si noaptea sa ne lege cu negurile ei.

Sa-ti dau imbratisarea, mai vrei sau nu mai vrei,

Si eu sa cad in focul imbratisarii tale.

La margini te chem

Sa fugim undeva

Ca si sufletul meu

E o mahala.

Ai vrea sa fie iarna, ai vrea sa fie toamna,

Ai vrea ca liliacul sa infloreasca brusc.

Sa-ti fiu arheologul, tu vasul meu etrusc.

Ai vrea sa fie o vreme ce nu stii ce inseamna.

Dar hai in mahalale tinandu-ne de mana,

Pe strazi cu becuri stranii de-un galben violet

Cand picura cismele pe langa un bufet,

Cu firma povarnita si preturi la-ndemana.

Paralelipipedic traim in nopti egale,

Iubirea noastra moare intr-un oras cubist,

S-o inventam intreaga, cat esti, cat mai exist,

Imbraca-te aiurea si hai in mahalale!

Adrian Paunescu

OT_57_BAC

Fără poezie...viaţa e pustiu....
nea Bachus...
Secretul lui Bachus

Adyctin

"In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc

Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis...

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei ci ochii tai ma dor
Ce bine am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
Decat vom fi departe tu si eu...

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau
Ci ca sa stii in viscolul cainesc
Ca plec si mor si plang si te iubesc..

Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant...

bdeedee

In and Out of Time
                         by Maya Angelou

The sun has come
The mists have gone
We see in the distance our long way home
I was always yours to have
You were always mine
We have loved each other in and out of time

When the first stone looked up at the blazing sun
And the first tree struggled up from the forest floor
I have always loved you more
You freed your braids, gave your hair to the breeze
It hung like a hive of honey bees
I reached in the mass for the sweet honeycomb there

God, how I loved your hair
You saw me bludgeoned by circumstance
Lost, injured, hurt by chance
I screamed to the heavens
Loudly screamed
Trying to change our nightmares into dreams

The sun has come
The mists have gone
We see in the distance our long home
I was always yours to have
You were always mine
We loved each other in and out,

in and out, in and out of time...

emilio67

O poezie ce mi-a placut de mic copil!!! :))

Zdreanţă

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune ****, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte."
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"

Adyctin

Digul

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti,
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

(Octavian Paler din Scrisori imaginare)

bdeedee

Otilia Cazimir - Poza Veche

Sunt eu, fetita asta serioasa
Ce sta pe-un scauies, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândoua
Papusa noua,
De care înca-mi mai aduc aminte?
(Avea rochita alba, de matasa.)

Mi-e mila de mânuta ei,
De trupul mic, si firav, si putin:
Mi-e mila ca de-un copilas strain
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei…

Pe vremea ceea nu ma cunosteam, -
Oglinzile erau asa de nalte!
O data doar, în luciul unui geam
Am banuit o clipa chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Si n-am stiu ca-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O cadra-n care nu era nimic –
Decât o fata cu priviri caprui.
Ca un pisoi prostut si mic,
Am cercetat piezis, cu frica,
Vedenia stângace.
Am râs: - Saraca, tare-i mititica!
A râs si ea. – Ai si mata cercei?
De ce nu vrei sa vii oleaca-ncoace?…
Dar mâna care-o cauta pe-a ei
A pipait zadarnic sticla, rama,
Si-nspaimântata am fugit la mama…

Azi, din fetita aceea nu mai este
Decât o poza stearsa si-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelusii din ureche,
Mi-a adormit – papusa veche
Pe scauiesul din gradina –
În suflet, printre cioburi de lumina.

Dar de Craciun, când fulgi subtiri de fum
Coboara liniste pe suflet si pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colinda, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetisor, cum vine
Fetita din oglinda,
Cum îsi deschide ochii calzi si vii
Si-mi cere iarasi râs si jucarii.

Adyctin

Cu timpul inveti...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa
diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui
un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca
cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim
cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa
invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile
nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte
caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si
invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este
prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are
mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatate drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui,
arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze
propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si
invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are
forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si
invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru
ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme
sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu
timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te
iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te
schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o
doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi
de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi
singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai
vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca
adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu
lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va
vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment
de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau
celui ranit.

Adyctin

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face
oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e
foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai
fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu
prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe
care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca
fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau
dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai
tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar
multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu
vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai
bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai
exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei
care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care
mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai
sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

(Jorge Luis Borges)

bdeedee

La courbe de tes yeux...

                       Paul Eluard (1895-1952)

La courbe de tes yeux fait le tour de mon coeur,
Un rond de danse et de douceur,
Auréole du temps, berceau nocturne et sûr,
Et si je ne sais plus tout ce que j’ai vécu
C’est que tes yeux ne m’ont pas toujours vu.
Feuilles de jour et mousse de rosée,
Roseaux du vent, sourires parfumés,
Ailes couvrant le monde de lumière,
Bateaux chargés du ciel et de la mer,
Chasseurs des bruits et sources des couleurs,
Parfums éclos d’une couvée d’aurores
Qui gît toujours sur la paille des astres,
Comme le jour dépend de l’innocence
Le monde entier dépend de tes yeux purs
Et tout mon sang coule dans leurs regards.

misterra

Nu sunt versuri, dar mi-a placut tare mult ideea ascunsa in afirmatia asta
"Teatrul e locul unde oamenii vin sa viseze in public" (Theater is the place where people come to dream in public")

Adyctin

Ca prima oara...
Merg pe pământ
Şi sun ca vioara.
Toate îmi par că sunt
Prima oară.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Şi frumuseţea ta,
Şi frumuseţea ta!
Şi-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă şi tată
De parcă îmi văd părinţii
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aş iubi,
Pentru prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa!

(Grigore Vieru)

Adyctin

Ultima scrisoare

Esti fericita? Vad ca porti inel. Am inteles …

Voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel!
Nu! nici un cuvant… Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin!
Stiu, voi aveti in viata alta norma!

Eu insa -n fata normei nu ma -nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata!
In drumul tau mai mult nu am sa ies,

Nu-ti fac reprosuri: nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles!
A fost desigur… numai o greseala.
Putea sa fie mult………nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi dea ameteli,
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli!
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna-n mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se–nalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv.
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
Inainte de-a se sterge -n infinit.
O! de-am fi stat alaturi doar o ora!
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheat povestea.
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile – acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti!
N-am sa-ti strivesc eu visul sub picioare!
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag!
As fi putut sa spun: “Esti ca oricare”. ……
dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo pururi ne-ntinata,
Te voi iubi mereu… fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister ,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si ..senina.

Adyctin

Iar cand viata va fi rea cu tine ,
Cand au sa te-mproaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine ,
Vom fi acolo singuri …… amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si daca ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

(Mihai Beniuc)

bdeedee

Rugă pentru părinţi
                          Adrian Păunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

(versurile astea intotdeauna ma fac sa plang, mai ales in interpretarea lui Stefan Hrusca :-< )

Adyctin

Suntem doua... :( si cauta si "Cine are parinti/Pe pamant nu in gand"...vezi ca e postata mai sus de cloud, pe 29 noiembrie 2009...

emilio67

Dans lent

Ai privit vreodata copiii
Intr-o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici "Cum te simti"?" "Ce mai faci"?"
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis... Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet...
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.

Adyctin

Tu esti somnul
Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

( Ana Blandiana)

Adyctin

"N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară."

Adyctin

Reală sunt


Reală sunt, reală-mi este firea,
Şi chiar dacă un val de promoroacă
În ritualuri fericirea-mi toacă,
Cu-n zâmbet mi se termină privirea…

Reale-s toate, vicii, răni, zăbrele,
Şi-n puncte cardinale descusute
Orânduiri şi sensuri vagi cad mute
Când zâmbetu-mi răsare printre ele…

Şi-n aşa-zisa brută - comedie
Identitatea-mi este însăşi mamă
Fără dezmăţ, circ sau vreo altă dramă
Ce-au vrut surâsul lacrimă să-mi fie…

Reală sunt, reală-mi este firea
‘n oceanul lumii mi se termină privirea.

(Mariana Kabbout )

Adyctin

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...


Octavian Paler "Viaţa pe un peron"

nikko

"A fi peste mormantul verii,
Sedus de viata ca de-un dor
Manz tanar degustand lumina
Salbatic si nerabdator.

Sa crezi ca nu exista moarte
Ca mortii sunt numai un fel
De fluturi adormiti de muzici
Si-nchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea
A fi iubit de cine vrei
Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,
De  smog uitat si de masini,
Tu singur dueland in aer
Cu sabiile unor crini.

A sti razand, ca sanul tandru
Rotit in portelan etern
Se surpa-n el pana devine
Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,
Sa treci razand si sa te minti.
Si cand ameninta zapada
S-o-ntampini cu o floare-n dinti."

emilio67

Mircea Micu - mai exista

Sa stiti ca mai exista mori de apa!
Eu le-am vazut si le visez mereu
In noptile cand echonoctiul sapa
Sub malurile cantecului meu.

Sunt niste berze stand insingurate
La margine de lume, printre flori,
Unde doar voievozii pot razbate
Si pasii fiilor risipitori.

Sa stiti ca sunt ca niste mici biserici
In care un morar fara tain
Indragostit nebun de sorii sferici
Isi macina putinul sau tain.

Sa stiti ca mai exista, mai exista!
Intrand cu voia, nu mai poti iesi.
Acolo, luna cade-n jgheaburi trista
Ss se preface ziua.O, de-am fi

Adyctin

Certitudini


Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi
vocea o altă voce.
Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbaţi este de prevăzut şi că moartea
unor tinere femei şi moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută
şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,
nu a fost la fel de bine prevăzută ?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soţie,
al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa
lucrurilor.
Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi
în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută
pentru toţi.


(Walt Whitman )

Adyctin

"Eu am plecat de mult din gândul vostru
Şi-am rătăcit prin fel şi fel de gânduri
Ba alungat cu ură câte-odată,
Ba îmbiat frumos în alte rânduri.

Dar eu m-am dus într-una înainte
Mânat de duhul nepăsării oarbe.
Şi azi, când istovesc pe stânca stearpă,
Când buzele-mi abia mai pot a soarbe,

Mă simt aşa stingher pe lumea asta,
Cum nu gasesc in jurul meu masura…
Nici dragoste în urma mea si, Doamne,
Ce crunt m-ai blestemat: nici ură!"

Adyctin

Dansăm în ploaie

Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee,
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee.

Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun.

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire.

Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate…
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte.

Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…

În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare…
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare.

Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi,
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi.

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...

(Mariana Kabbout)

emilio67

.... o poezie dedicata copiilor dar si celor ce-si sarbatoresc astazi ziua de nastere
Elia David - Suflet de copil

- Mami, ce este sufletul?
- Sufletul o potecuta spre cer,
un drum fara pietricele pentru inapoi,
dar cu fantani misterioase
la fiecare alt pas,
e apa vie cu care buzele arse
povestitorul si le racoreste
si-si drege, tulburat, ecoul
din glas

Umbra leganata de vant
a pasarii incremenite,
de o vrajitoare, in zbor,
e taina inchisa in coaja unui copac,
samburele de speranta
al fructului sau pieritor

Sufletul e parfumul neasemuit
de care nici chiar printesa florilor
nu se crede capabila,
captuseala catifelata a petalelor
ce-i alcatuiesc, destul de aspru,
vesmantul,
e, fetita mea,
comoara de frumusete si de candoare
pe dinauntru.

Efe

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Eternul Nichita.

Efe

Lună în câmp


Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

Efe

Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Adyctin

Sunt ultima...

Nu sunt prima venită
Pe-a timpului cărare
Ce-n strigăt dulce-aşterne
Sclavia nostalgiei,

Descălecând orbită
Pe-a mea eliberare
Mă smulg din răni eterne
Şi-n alb mă dărui gliei…


Nu-s ultima ce pleacă
În patru triste vânturi,
Nici tu nu eşti întâiul
Ce-n rugă-mi sapă nume,

Doar patimile-mi seacă
Penultimele cânturi
Când praf ţi-e căpătâiul
Zdrobit de chinuri, lume…


Nu sunt prima plecată
Ci doar venită-n grabă…
Şi pentru cei ce-ntreabă
Sunt ultima aflată…

(MarianaKabbout )

Efe

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub **** unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Efe

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

Nichita Stanescu - Varsta de aur a dragostei

Efe

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Efe

Gând 11

Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi.

Efe

Nod 23

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!

Efe

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Efe

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Adyctin

A IERTA

Sa ierti nu inseamna sa uiti.
Sa ierti inseamna sa-ti reamintesti…
…ca nimeni nu e perfect.
…ca fiecare din noi se impiedica, chiar cand ne dorim mai mult sa stam drept.
…ca fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit sa nu le rostim niciodata.
Toti uitam cateodata ca a iubi e mai important decat a avea dreptate.
A ierta inseamna sa-ti amintesti cu adevarat…
…ca omul e mult mai mult decat propriile greseli,
…ca adesea suntem mult mai buni si mai intelegatori,
…ca acceptand defectele altora,invatam sa le acceptam si pe ale noastre.
…ca sansele sunt destul de mari ca in curand sa avem nevoie noi insine de iertare,
…ca viata ne rezerva uneori imprejurari carora cu greu le facem fata.
A ierta inseamna sa tii minte ca ai in inima ta
puterea de a o lua de la capat, iarasi si iarasi…
Asa ca incearca sa ierti, iarasi si iarasi…

Efe

Fata pe care-o iubesc

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...

emilio67

Pagini

Azi aş vrea să locuiesc
în paginile unei cărţi îngălbenite de vreme,
să respir sensuri ascunse,
să miros aroma cuvintelor scrise
şi să mă încălzesc de gândurile nescrise.
Aş vrea să locuiesc
pe marginea unei file de carte
pierdută în dansul ameţitor
al literelor ce-şi unduiesc codiţele perfecte
zămislind înţelesuri neaşteptate.
Aş vrea să locuiesc
pe prima pagină a unui roman,
în braţele primului rând de poveste
ce ascunde mistere nebănuite
sau pe ultimul rând al unui poem,
în frumuseţea unui cuvânt de iubire…

Adyctin

ASTAZI
Astazi pot sa ma plang ca vremea e ploioasa
sau pot sa fiu recunoscator ca iarba e udata pe gratis
Astazi pot sa fiu trist fiindca nu am mai multi bani
sau pot sa fiu bucuros ca sunt incurajat sa imi planific cumparaturile cu intelepciune si sa evit sa fac risipa.
Astazi pot sa ma vaiet din cauza sanatatii mele
sau sa fiu fericit ca traiesc.
Azi pot sa ma lamentez pentru toate lucrurile pe care parintii mei nu mi le-au dat cand am crescut
sau pot sa le fiu recunoscator ca mi-au dat viata.
Azi pot sa plang deoarece trandafirii au tepi
sau pot sa ma bucur ca tepii au trandafiri.
Astazi pot sa deplang lipsa prietenilor
sau pot sa pornesc spre a descoperi noi relatii.
Astazi pot sa fiu trist fiindca trebuie sa merg la serviciu
sau pot sa strig de bucurie ca am un loc de munca.
Astazi pot sa ma plang sa trebuie sa merg la scoala
ori sa-mi deschid mintea spre a mi-o imbogati cu noi cunostinte.
Azi pot bombani dezamagit ca am de lucru pe langa casa
ori pot sa fiu recunoscator ca am un adapost.
Astazi se intinde inainte-mi asteptand sa fie modelata.
Cum va fi astazi depinde doar de mine.

emilio67

IOHANNA PURDEA - Dincolo de aparente

Dincolo de aparente
Eu sunt un print
Tu esti in zdrente
Tu esti o nalba
Eu sunt un crin
Eu sunt durere
Tu esti pelin…

Dincolo de complezente
Eu sunt iubire
Tu esti putere
Eu sunt din abur
Tu esti din miere
Eu sunt zvacnire
Tu esti durere…

Dincolo de masca lumii
Suntem copii, suntem nebuni
Si ne iubim pe langa ulmi
Pe langa teii infloriti
Privim cu foc, indragostiti
La balciul vietii, dar feriti
De dansul mincinos al erei
De chipul nisipos al Herei

Dincolo de clipa asta
Suntem straini
Suntem pierduti
Suntem doar noi, doi ingeri muti
Suntem de piatra, albi, tacuti.
Dincolo de ce apare
Tu esti petala,
Eu sunt soare
Tu esti un pescarus pe mare
Si eu oceanul sub picioare.
Eu sunt zenitul, tu abisul
Tu curcubeul, eu plictisul
Tu esti lumina, eu sunt umbra
Eu sunt tristetea, tu penumbra
Tu esti chemarea, eu placerea
Eu sunt dorinta, tu tacerea
Tu esti sarutul ultim, rece
Eu sunt speranta care trece
Tu esti o nota-n armonie
Eu sunt stingher, intr-o cutie…

Tu esti iubirea cea celesta
Iar eu, pagan care detesta
Tu esti departe-n cer acum
Eu sunt aici, aici raman
Si te astept sa vii din nou
In gand sa-mi stai, ca intr-un ou
Pretios. Si-nca o data sa te nasti
Si iarasi pe pamant sa vii
Sa fim din nou ca doi copii
Nebuni, in dans plutind mereu…

Cine mai stie cine-s eu…?

Adyctin

Fiecare zi

Fiecare zi este o provocare,
in care tu trebuie sa inveti sa depasesti
munti inalti si musuroaie de cartita.
Fiecare zi este o binecuvantare,
Atunci cand o privesti pozitiv,
pentru ca ai sansa de a incerca ceva nou.
Fiecare zi este o necunoscuta,
a frumusetilor pe care le-am rata cu o zi inainte.
Fiecare zi este o certitudine,
a amintirilor si experientelor frumoase pe care le-am acumulat.
Fiecare zi este o zi minunata,
in care putem intalni oameni buni si putem face lucruri bune.
Si cand putem fi bucurosi
ca noi suntem oameni buni
cand intalnim oameni care nu sunt.
Fiecare zi este o oportunitate,
Ca tu sa te stradui si sa inveti,
Caci, in final, asta este viata,
Fiecare zi este o binecuvantare castigata.
Fa ca fiecare zi sa conteze.

Efe

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

Efe

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Mistic

O ramai, ramai la mine.. ;))

Mistic

Sunt produsu unei societati plictisite
Care in fiecare zi inevitabil ma inghite
Numai cred in picturi , toata treabai dubioasa
Da macar sant sincer , ma prefac cami pasa
Am un ras ciudat care ma scutura si tremur
Cand plutesc maimutele pe val dupa cutremur
Incerc sa ma mint k tre sa sufar , ce c***t
De fapt am mult mai mult aer de respirat
Cat imi beau cafeauan pat planuiesc un incendiu
Ca de mult vreau sa produc si io un accident de mediu
Trenu deraiaza ; toata lumea ien doliu
Io ma asez satisfacut mai comod in fotoliu

Mistic

avem facilitati inexistente, fonduri insuficiente
nu sunt destule case sa traim dar construim monumente
realmente vad fete indiferente, cand somitati impotente
omoara talente, persoane influente, rup documente
lansand promisiuni eficiente
noi nu vedem imagini, vedem fragmente
suntem cobai satui de experimente
avem idealuri chiar si sentimente
chiar daca viata-i ca mancarea fara condimente
pentru putere suntem instrumente cu cereri indecente
visele par sf-uri, dar sunt prezente
Versuri Cheloo - Ente
de pe http://www.versuri.ro
ai gropi de veci la preturi consistente
te temi sa n-ai nevoie de medicamente
actualmente, sunt respins din ex-considerente
vor sa dispar cum dispar banii publici din conturi curente
suntem forme de viata inteligente, cu priviri reticente
dam tot ce-avem mai bun, primim in schimb avertismente
literalmente torn otrava-n urechi, da am antecedente
transmit pe-aceasta cale complimente celor
care ne iau mijloacele si ne dau subventii si suplimente

Mistic

Avem puterea de-a trece peste tot raul ce se petrece
Nimeni nu ne-ntelege, cam toata lumea ar vrea sa ne lege in zale
9 din 10 copii, 9 din 10 femei,
9 din 10 barbati, 9 din 10 romani fura de foame
In alimentara-ti cantaresti mancarea in sute de grame
Ajungi sa-ti dai parintii pe lovele si-asta doare
Prea multi copii care se bucura la doar doua bomboane
Prea multe garsoniere in care locuiesc 4 persoane
Prea multi oameni cu carte cotrobaie in tomberoane
Prea multe femei care-au ajuns curve din mame
Prea multe pustoaice care devin panarame
Satule de certurile de acasa si situatiile materiale
Mult prea multi oameni care traiesc in canale
Conditii de viata mizere, par ireale
Batrani care se sting ca n-au pastile in spitale
Copii care cersesc desculti, toate sunt drame.


Ai grija de viata, vulturi planeaza-n ceatza
O fiinta intinde o mana, cealalta poate fi hoatza
In dobanda sarpele ascuns sta la panda
De-un fir de atza atarna totul intr-o secunda
Leii devin prada, femei vin gramada, pe una o vrei,
Ramas fara iubirea ei te-apuci sa bei
Privind in pahar astepti sa vina un zar
Un prieten rar trece...
Tu nu-l observi macar
Ai trudit visand ani de zile, copile
Sa obtii ceea ce altuia intr-o zi pe pile
Nu-ti doresti a stii vreuna din meserii
Cand tatii se sting saraci muncind zi de zi
Ai frati in puscarii legati pentru smecherii
Unii sfarsesc in franghii darul de-a trai
Banul sapa o groapa in care viermii s-adapa
Din sange fratelui fratelui prefacut in apa.

Adyctin

Starea cantecului

Si daca s-ar deschide deodata un ochi
chiar pe clanta pe care apesi?
Ai mai putea tu oare
sa pui mana pe privire?
Ai fi tu in stare sa intri intr-o vedere
Ai putea tu sa fii vazul meu?
Ai putea tu sa fii - daca dintr-o data
s-ar deschide un ochi, -
te miri cine stie unde
te miri cine stie cand?
Orbul de mine te intreaba
poti tu, poti tu sa fii vederea mea?

(Nichita Stanescu)

Adyctin

Pasul absent …


Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

(Octavian Paler)

cloud

La nastere am fost un tipat simplu
Si-ncet, incet am devenit cuvant
Ca sa-nteleg ca daca trece timpul
Umila soapta a tacerii sunt.

Ard combustibil care imi indreapta
Spre alta lume cei din urma pasi
Mai port in mine doar atat, o soapta
Si bietul ei ecou sinucigas

Ca intr-o lampa, intr-un sat de munte,
N-a mai ramas in mine gaz decat
Sa mi se vada ochii tristi in frunte
Si scara ce o am de coborat.

Sunt tipete si urlete in lume
Si tunurile trag nerusinat
Se striga daruri si averi si nume,
Si tobele de cobdamnare bat,

Iar eu din toata forfota nedreapta
In marele vacarm al tuturor,
Incet, incet, am devenit o soapta
Si imi aman rostirea sa nu mor.

Ca intr-o lampa, intr-un sat de munte,
N-a mai ramas in mine gaz decat
Sa mi se vada ochii tristi in frunte
Sï scara ce o am de coborat.

cloud

Fiul meu, dragul meu
lumea vorbeste
ca te-ai fi dus dintre vii
fiul meu, dragul meu,
fara nadejdede
eu tot mai cred c'ai sa vii
frunzele, stelele se tot rastoarna
parca ar vrea sa le ingani
tatal tau, mama ta
striga in iarna
vino ca suntem batrani.
drumul e lung
dorul mai lung
dar am sa ajung
cred ca' am sa ajung
de dragul tau
pierdutul meu
pana in cer la Dumnezeu.
si unii vin si jura stramb
ca te'au ascuns dupa un damb
si ca purtai costum prea scump
si ca aveai sicriu de plumb
fiul meu dragul meu
lumea vorbeste
ca te'ai fi dus dintre vii,
fiul meu dragul meu
fara nadejde
eu tot mai cred c'ai sa vii
frunzele, stelele se tot rastoarna
parca ar vrea sa le ingani
tatal tau, mama ta
striga in iarna
vin'o ca suntem batrani
ei spun minciuni
vorbesc prostii
eu stiu ca esti
cum sa nu fii
cand ai un fiu prea iubitor
si de tine ii este dor
si tu muncesti
oriunde esti
ca sa ii faci un viitor

fiul meu dragul meu
lumea vorbeste
ca te'ai fi dus dintre vii
fiul meu dragul meu
fara nadejde
eu tot mai cred ca ai sa vii
frunzele, stelele se tot rastoarna
parca ar vrea sa le ingani
tatal tau mama ta
striga in iarna
vin'o ca suntem batrani

aisha

Imi place poezia, in general; stiu o multime de versuri, dar mama poeziilor, motto-ul vietii mele este...
OPINIA MEA, de  Adrian Paunescu

Eu sunt lucratorul cinstit si tenace
Mareata mi-e fapta si truda mi-e grea,
De-aceea, eu am despre tot ce se face
...Opinia mea.

In coarne de-as lua pentru ea lumea toata,
Cedarea ca lupta mi-ar fi mult mai grea,
Pe viata o data, pe moarte o data,
Opinia mea.

Si, singur de-as fi pe a mea baricada
Si-n rest milioane cu tifla mi-ar da,
Pastrez, chiar cand capul vor altii sa-mi cada,
Opinia mea.

Respect institutii, opinii celebre,
Cultiv disciplina si-s gata de ea,
Sunt om social, dar conserv in vertebre
Opinia mea.

Eu pot si sa rad daca hotii-mi sparg casa,
Flegmatic ma las depasit pe sosea,
Mai am, cand pe front imi luati si mireasa,
Opinia mea.

Acolo e sudul, acolo e nordul,
Am dreptul la nu, daca vreti sa fiu da,
Vitala e lupta, normal dezacordul,
Opinia mea.

Furnica pot fi si accept sa fiu greier,
Chiar limba din gura de mi s-ar taia,
Intreaga-mi ramane, zidita in creier,
Opinia mea.

Nu caut comori, nu ravnesc la avere,
Din cerul intreg mi-am ales doar o stea,
Eu si de la cer o favoare as cere,
Opinia mea.

Cat om ma socot, duc pe frunte toti spinii,
Si crucea mi-o port, ca si cand as zbura,
Caci omul e om cat mai are opinii,
Aceasta-i opinia mea!

mikethetracker

Tu nu intelegi
Sunt lautarul din beci
Aleg sa stau cand tu alergi
Aleg sa vin de unde pleci
...tu ce alegi?
Sa scriu ceva
Sau sa tin la prezenta ta
Nu te uita
N-o sa gasesti decat foc in privirea mea..

mikethetracker

Sunt nascut pt asta sunt nascut pt ea
Cand toti sunt prea departe langa mine-i muzica
Lumea poate sa vorbeasca
Noi nu ascultam de ea...Eu am fost de la inceput aici pt Hip-Hop
                                      Muzica ce-a dat o tara intreaga peste cap
                                     Am fost barfit mereu si inca mai sunt
                                    '' The Tracker'' ...un nume greu de pus la pamant  :)))

cloud

1. Iubire de taina si moarte
Ce pot sa-ti mai spun despre noi
Acum c-a venit despartirea
Ia lumea si-mparte-o la doi.
Urmeaza partajul juridic
Urmeaza atacul de cord
Se-ncaiera fratii calare
Eu plec catre sud, tu spre nord.

Cum toate se-mpart pe din doua
Da-mi noapte si ia numai zi
Da-mi moartea si tu tine viata
Partaj echitabil spre-a fi.

2. A fost o minune-n oglinda
Si ultimul zbor peste veac
O aripa porti in valiza
O aripa port in rucsac.
Nu-mi trebuie martori, iubire
Nu-mi trebuie probele, nu.
Destul mi-i ca-n toate acestea
Si martor, si proba esti tu.

3. Ia muntii si lasa-mi prapastii
Ia piscuri si mie da-mi vai
Cu ce sa mai vad ce-mi ramane
Cand pierd pentru veci ochi tai?
Partajul sa fie acesta
Iti dau tot ce vrei, tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog sa ma iei.


Partajul- A.Paunescu

cloud

Una dintre poeziile mele de suflet:

Oraţie de nuntă

Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Întră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.

Adyctin

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef  tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Adyctin

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.

Versuri scrise la intrarea în biserica
de la Sadinca, judeţul Sibiu

Anita

"N-am fost supărat niciodată pe mere
că sunt mere, pe frunze că sunt frunze,
pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări.
Dar merele, frunzele, umbrele, păsările
s-au supărat deodată pe mine.
Iată-mă dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subţiri, răcoroase.
Iată-mă condamnat pentru neştiinţă,
pentru plictiseală, pentru nelinişte,
pentru nemişcare.
Sentinţe scrise în limba sîmburilor.
Acte de acuzare parafate
cu măruntaie de pasăre,
răcoroase penitenţe gri, hotărîte mie.
Stau în picioare, cu capul descoperit,
încerc să descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranţă…
şi nu pot, nu pot să descifrez
nimic,
şi-această stare de spirit, ea însăşi,
se supără pe mine
şi mă condamnă, indescifrabil,
la o perpetuă aşteptare,
la o încordare a înţelesurilor în ele însele
pînă iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
păsărilor."

A cincea elegie
Nichita Stanescu

Fr33zy

Pentru misterra care e probabil la fel de trista ca si mine din cauza ca renuntam si anul acesta la un alt loc drag, un loc al copilariei:

Avionul de aur ma duce din casa,
Unde ma iubea mama,
De unde am fugit mireasa.
Copilaria pierduta s-a ascuns printre stele
Eu vreau sa o ating,
Dar sunt scurte mainile mele
Eu... stiu, amintirea nu moare,
Vantul vietii mi-a furat iubirea mamei.
Acum zbor in aer, in avionul de aur,
Zbor spre visul meu,
Constelatia super-taur.

Avionul de aur ma duce inspre casa
Unde imi zicea mama:
"Copila duioasa"...
Inima fetitei mele salta-n sus,
Atinge stele...
Ma bucur sa o prind cand seara cade obosita in mainile mele.
Eu... stiu, fericirea nu doarme,
Vantul vietii mi-a adus fericirea mamei
Acum zbor in aer, in avionul de aur,
Zbor spre visul meu,
Constelatïa super-taur.

http://www.youtube.com/watch?v=rPqEy9T-ihc

mikethetracker

Intinde-le capcanele
Prinde-le visele
Rupele capetele
Sparge-le ouale
Vinde ideile
Naruieste sperantele
Suceste-le mintile
Fura-le-averile
Sa va ^^^^^^ manelele
Bagati-le pe gat digerati-le
sau lasa...caci noua nu ne mai pasa
Din supla clepsidra ai ajuns vaca de rasa
Grasa , burtoasa , pulpoasa , raioasa , paroasa
Ochioasa...nij' nu-ncapi pe usa-n casa!

Anita

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Nichita Stănescu - Îmbrăţişarea

Efe

Ma-ntrebi ce fac?...
Ce vrei sa fac
Mai mult decat s-astept... sa tac...
Sa casc... sa dorm si... sa visez
Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez,
Pe care cateodata sade
Si blonda mea Scheherezade...

Fac ce-am facut si ieri
Si totdeauna -
Ma bat cu vantul si ma cert cu luna...
Din cand in cand ma urc pe deal, spre soare,
Sa ma-ntregesc cu globul lui fierbinte -
O veche si unica sarbatoare
Ce-o praznuiesc de patruzeci de ani...
Cu Oltul, insa, nu mai stau de vorba,
Ca-i monoton si marginit la minte,
Si nu stie sa curga decat spre Dragasani...

Fac pe Narcis in apa din fantana,
Sarut pe Maica Domnului de pe troita,
Pe Sfantul Petre-l duc spre cimitir de mana
Citesc pe Jules Laforgue
Si pe Arthur Rimbaud,
Iar cand imi iese-n cale Domnul Nita -
Invatator si... carciumar si... deputat...
Ma-nchin umil in fata Cristosului din sat,
Il scuip in frunte
Si ii dau cu "Huo!"...
Si-asa razbun si pe Laforgue
Si pe Rimbaud...

Iar cand se face noapte si tacere,
Cand boii dorm pe burta
Si oamenii pe spate,
Ma fragmentez in pietre nestemate
Si porcilor ma dau sa ma digere...



Cred c-am mai scris-o la un moment dat pe la o tema, dar imi bantuie pustiul din cap de vreo doua ore si-am simtit nevoia s-o impartasesc. :)

Adyctin

Nu sunt versuri, dar reflecta realitatea din ziua de azi:

"Traim pe fuga, mancam pe fuga,iubim pe fuga,dormim pe fuga
intre  dimineata si seara e  sprintul
ne trezim ca trec anotimpurile peste noi...apropo e toamna
anii fug si ei...
ne ardem viata in birouri  rigide,in zgomotul  tastelor si al aparatelor  de aer conditionat,inchisi in calculatoare, despre  care ne amagim ca  ne-ar fi  ferestre  spre  lume
visam pe  google , radem pe facebook si ne  dam  intalnire pe mess
ne  traim iubirile  in sms-uri si ne  amagim  c-am fi fericiti
ne culcam cu stirile  si talk-showurile, ne trezim la   fel  cu iluzia cunoasterii
ii sunam pe  cei  dragi in graba, poate din  automatism , ca apoi sa-i repezim , aruncandu-le  in fata arogantul N-AM TIMP
discutii, telefoan, nervi, resemnare, evadare...
evadare?
alergam in sprint  spre vacanta
o saptamana, doua..
pauza de respiratie...niciodata detasare, insa
chiar asa...cand ti-ai inchis ultima data telefonul?
si apoi o luam de la capat inversunat...roboti  rigizi, prizonieri in propriile  vieti
de parca daca ne-am opri am pierde trenul..
caram dupa noi-povara grea- glodul prejudecatilor
gandim cu viteza gandului
pierdem esenta  caci niciodata N-AVEM TIMP
citim titluri dar uitam  povestile
ca sa faci parte  din lumea asta, trebuie sa tii pasul cu ea
acesta  e pretul  pe  care-l platim cu totii
uneori simt nevoia  sa imi cer timpul inapoi..
dar ... N-AM TIMP  sa fac asta!
trebuie sa  fug  acum..undeva, cineva  ar  putea sa ma lase in urma"

aisha

Licenta pentru naivitate

Mi-a placut sa raman un naiv,
Am fost un naiv care s-a respectat,
Mi-am hranit iluziile
Mai bine decat mi-am hranit copiii.
Am fost un naiv de moda veche,
Abia asteptam sa ma minta cineva
Ca sa-l cred.
Mi-am rugat adversarii
Sa construiasca adversitati plauzibile
Ca sa cred si eu.
Am fost un naiv,
Am crezut in fete mari
Si-n cuvantul de onoare,
Am crezut in adversari,
Am crezut in adversare.
Acum constat ca nu e nimic nou sub soare,
Ca iluziile sunt la fel de primejdioase
Astazi ca si ieri
Si vor fi si maine
Cand voi continua sa le am
Si sa fiu mai naiv decat astazi
Cautand mereu
Ceea ce mereu am crezut
Ca am gasit
Si de fapt nu gasisem niciodata .
Iarta-ma , Doamne, de naivitatea mea
Si da-mi-o astazi
Inca o data si inca o data
Sa mai pot crede,
Sa-mi mai pot aminti,
Si totusi, si totusi
Sa mai fiu naiv,
Sa mai fiu credul,
Sa mai fiu un prost,
Ultimul prost
In care se mai gaseste
Combustibil de miscat
Lacrimile in ochi.

vol. Locuri comune, Adrian Panunescu, 1986

Adyctin

Cântec deplin

N-ai dezmierda, de n-ai stii sa blestemi.
Surad numai acei care suspina.
Si n-ai zambi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai avea si-un strop de iad in tine.

Si nu te-nalti pana nu cazi,
Cu fruntea grea, in pulberea amara,
Iar daca-nvii in cantecul de azi,
E pentru c-ai murit in lacrima de-aseara.

- Radu Gyr -

mcara

Balada TV






 
Avem o tara frumoasa;  
Mai bine sa stai acasa,  
Privind la televizor.  
Ora cinci e cu-n omor;  
Beat fiind si fara treaba,  
Altu-a violat o baba,  
Trei tigani isi fac palate,  
Opt sosele sunt blocate,  
Cinci soferi ebrietati,
O bataie intre frati,
Unul, care-n drum spre piata,
A alunecat pe gheata
Si si-a rupt din nou piciorul,
O mardeala cu toporul,  
Patru spargeri din auto,  
Unul leafa si-a baut-o,  
Altul sora si-a batut-o,
Doi copii cu pocnitori,
Inca trei copii din flori,  
Un scandal intre vecini,
Patru furturi de gaini,
Doi tarani si-au mâncat calul  
Si s-a terminat jurnalul.  
Gata, ura si la gara,  
Ca-ncep stirile de seara!
* * *
Dar, indiferent de post,
Toate stirile-ncep prost:
Leul a ajuns pisică,
Leafa va fi tot mai mică,
Toata tara e in criza,  
Unii n-au curent la priza,  
Pe alocuri musca gerul  
Si-a-nghetat caloriferul,  
Situatia-i de groaza,  
Multi patroni concediaza,  
Trei directori sint demisi,
Ministrii sint indecisi,
E scandal in PSD,
Fiindca Oprea nu stiu ce,  
Vine si Vanghelie,
Boc mentine ordonanta,  
Altii sar iute cu clanta,  
Trei controale prin spitale,  
Leul se duce la vale....  
* * *
Un calup publicitar  
Cu-aceleasi reclame, iar:  
Ciocolata si bomboane,  
Modele de telefoane,
Creme, alifii, sampoane,  
Bere, guma sau tampoane,
Un nou var de dat pe ziduri,  
Noua crema pentru riduri,  
Iarna-i grea, oferta-i mare,
Noi avem o intrebare:
De ce, dup-atitia ani,  
La oferta nu-s si bani?
* * *
Din nou stiri, din nou scandal,
Unii sint luati de val  
Si se pun pe declaratii
In fata intregii natii.
Iliescu-i cu gargara,
Sica Orban cu chitara,  
 La gât Băse poartă lant,  
Dascalii n-au nici un sfant,
Economia-i in sant,
In Gaza inca un mort,
Dar vin stirile din sport:
Pe Mutu il doare-n cot,
Popa iar pleaca de tot
Si n

mcara

Si nu vrea sa mai ramina,
Gigi nu s-a-ntors la stână,
Si din cind in cind, asa,
Unii merg la DNA.
Dupa sport, timpul probabil,  
Care nu e prea valabil.
Gazele le taie rusu',
Despre frig vorbeste Busu,
Si-apoi, gata. Dupa care,  
Cite-un film in reluare...
Avem o tara frumoasa;
Mai bine sa stai acasa
Si dup-aia sa te miri:
"Asta-i tară ? Astea-s stiri?".

DUCESA

Circ

Sunt cerşetori în straie de paradă,
Cu pieptul costeliv în faţă scos,
Sunt remuşcări ascunse sub pomadă
Şi comicul devine dureros.

Iar mintea beată-n ei se dă de-a dura
Zadarnică, în scrâşnete de os.
Infernul şi-a deschis într-înşii gura.
Şi comicul devine dureros.

airamb

Octavian Paler - Avem timp
08 Mai 2006


Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI  sunt

airamb

Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Cristian-FCRB

„Câte stele sunt pe cer
Toate dimineața pier
Numai una e mai proastă
Zace-n Capitala noastră”

pam - pam :))

misterra

Sunt sigura ca au mai fost, dar de cate ori le ascult, ma invaluie intr-o stare speciala.

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

misterra

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare

asd

Viata bate...poezia!... totusi e de retinut morala.

Ori de cîte ori Ileana, face biata vreo greseală,
Maicăsa o dojenește și-i mai face și-o morală:
-Fă Ileană, fii cuminte, de nu ești ascultătoare
Îți va crește drept pedeapsă o pisică-ntre picioare!
Timpul își torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,
Că deși greșea întruna, nu-i creștea nici o pisică.
Dar veni și-o zi de iarnă, cînd cuprinsă de-un fior
Observă că-ntre picioare îi crescu un pufișor.
Și plîngea cu-atîta jale, zi de zi, seară de seară,
Că vedea crescînd pisica și-o va face de ocară.
Dar cînd jalea-i fu mai mare, întîmplarea-n cale-i scoase
Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.
-Ce-i cu tine, fă Ileana? Nu-ți veni cumva sorocul?
-Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.
Și apoi din vorbă-n vorbă, povesti de-a fira-n păr
Întîmplarea cu blestemul și amarul adevăr.
-Nu-i nimica, fă Ileana, și pe mine-acum un an
Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un șobolan.
Și să vezi ce mare este, cînd înalță capul chel,
Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.
Și ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi șobolanul
Să-l înghită pisicuța? Ne-am mai potoli amarul.
-Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău
Că ți-ar fi păcat și ție și te-ar bate Dumnezeu.
Treaba n-a fost prea ușoară, pisicuța era mică,
Însă cu bunăvoință și puțină vaselină
Reuși pe pisicuță s-o vadă cu gura plină.
Și atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselită:
-Bravă ție, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!
Și morala ne învață că-ntr-o gură de pisică,
Intră viu și iese mort orice șobolan îi pică!

Adyctin

Singurul lucru care conteaza


femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Lucian Avramescu

Adyctin

DOR DE TATA

Cind sunt copiii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine:
TATICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, imi este dor de tine!
Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC.
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, mai da-mi un pol!
Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata:
TATAIE, ia mai las-o balta!
Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numii doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste:
BATRANE, ce-ti mai trebuieste?
Copile, tu sa ai stiinta
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie!
Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie:
TATICULE, mi-e dor de tine!

Adyctin

Dor de tata

N-ai mai trecut demult pe-acasă, tată!
Nici pe la crucea ta din lemn cioplit!
Ori nu mai simţi iubirea de-altădată,
Ori nu-nţelegi deloc, cât ne-ai lipsit!

Nici chiar cu mama,nu-ţi faci timp prea des
S-o binecuvântezi pe frunte cu-n sărut,
Deşi...doar vânt şi ploaie a cules
De când te-ai dus şi grijă n-ai avut!!!

Te-am aşteptat să vii şi pe la mine,
Să bem vin fiert, când lemnele troznesc,
Să-ţi povestesc ce greu e fără tine
Şi să mă-nveţi tu, tată, să răzbesc!

Şi poate-am să te-nduplec pe-nserat
Să schimbi tot plânsul nostru pe-un surâs!
La Dumnezeu, de vezi că ne-a uitat,
Să pui o vorbă bună-acolo...sus!

JUSTINA BUTAROIU

drtelus

Barbatul si femeia - de Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul

Anjin

Eu n-am stiut ca pe site-ul acesta se pot citi si poezii, si am citit cam tot ce s-a scris aici, la capitolul Versuri dragi, si vreau sa spun ca de foarte multe ori versurile voastre mi-au incantat sufletul. Si ca sa va rasplatesc pt asta, am hotarat sa postez si eu cateva versuri care mi-au placut in mod deosebit, si voi incepe cu Eminescu, mai precis cu o poezie de el care nu prea este cunoscuta, deoarece nu prea a fost inclusa in mod obisnuit in volumele de poezii eminesciene, nu prea stiu de ce. Sper sa va bucure si pe voi, cum m-a bucurat si pe mine.
Floare de tei
Mihai Eminescu

Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arată pe veci.

Floare de crin,
Eu pururi am gândit
La ochiul tău iubit
De raze plin.

Floare de măr,
Copilă doar erai
Și de pe-atunci aveai
Aur în păr.

Flori de cireș,
Cine te-a pus cândva
Plutind în calea mea
Dulce să ieși?

Floare de mai,
Cine te-a pus să vii
Dacă mereu mai ai
Ochii tăi mari și vii

Floare de fag
Doina cântându-mi-o
Reamintindu-mi-o
Sună cu drag.

Floare de corn,
Dulce vestindu-mă,
Întinerindu-mă
Sună un corn.

Floare de șes,
Este al cetăților
Singuratăților
Vis și eres.

Floare de lunci,
Oare de mult s-a dus
Steaua către apus?
Încă de-atunci?

Floare de lac,
De-atunci cuprins de chin
Eu sufăr și m-alin,
Sufăr și tac.

Floare de lan,
De-atunci te văd venind
Și blândă surâzând.
An după an.

Floare de deal,
Unde te-ai dus de-atunci
Din codri și din lucruri
Pe-al lumii val?

Floare de plai,
Codrii și undele
Dulce pătrundu-le
Cu al tău rai.

Floare de văi,
Rămâi în calea mea,
Mângâie jalea mea,
În ochi îmi stăi.

Floare de stânci
Tu pleci, și-ades te chem
Cu cântec și blestem
În văi adânci.

Floare de munți,
Dintre păduri de brad
Pururi izvoare cad
Palidei frunți.

Floare de drum
Care te-nduri pe-atât,
Ș-atuncea te-am iubit,
Atunci ș-acum.

Floare de vad,
Asemeni zorilor,
Căderii florilor
Stelele cad.

Anjin

Flori de mormânt,
În taina serilor
Am dat durerilor
Aripi de vânt

Lună ce treci,
Crengile, frunzele
Dulce pătrunze-le
Razele-ți reci

1882

drtelus

O FEMEIE SINGURA

Viata n-are numai drumuri drepte
Ai avut un sot
Dar in sfirsit poate ca asa a fost sa fie
Si-a plecat
Si-apoi v-ati despartit
Ai avut si glorie si onoare
Casa voastra s-a facut de fum
Au trecut si anii cei mai tineri
Si ce singura te simti acum

DECIT O FEMEIE SINGURA
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMINT
CIND SE INTOARCE SINGUR DIN PERETE'
ECOUL UNUI NEROSTIT CUVINT.

Cind si tacerea casei te apasa
Aprinzi lumina si nimic nu vezi
Si cind tacimul singur de pe masa
Ironic te invita sa te asezi
Oricare om se vrea o clipa singur
Ori prea tirziu ori poate prea curind
Dar decit o femeie singura
Ce poate fi mai singur pe pamint.

Pentru tine nu e sarbatoare
Anul nou egal cu anul vechi
Nici prietenii nu te invita
Fiindca ei invita doar perechi
Se mai uita unii strimb la tine
Daca-s doi ei cred ca-s fericiti
Si doar mama ta te-nrteaba uneori
De ce nu te mariti

DECIT O FEMEIE SINGURA
CE POATE FI MAI SINGUR PE PAMINT
CIND VII ACASA NU GASESTI PE NIMENI
CIND PLECI NU-TI SPUNE NIMENI UN CUVINT

Esti si femeia-n casa si barbatul
Ce duci gunoiul jos cu vorbe dulci
Doar crainica de la televiziune
I-ti spune noapte buna cind te culci
Adormi si te trezesti la fel de singur
Mai suna telefonul cind si cind
Si decit o femeie singura
Ce poate fii mai singur pe pamint

Viata-i o forma de speranta
Poti trai si singur daca poti
Cu-n telefon de la un frate
Cite-un necaz de la nepoti
Trece sufocarea conjugala
Si cind uiti de ce va-ti mai certat
Doamne cit de dor ti se mai face
Chiar de-o viata de nesuportat.

DECIT O FEMEIE SINGURA
CE POATE FII MAI SINGUR PE PAMINT
CE MURMUR TRIST INGINA CHEEA-N USA
CIND TE STRECORI IN CASA CA UN GIND.

S-a spart o teava la vecini la baie
Si alergi la usa lor imediat
Ei sint de vina si tot ei te-ameninta
Ca altfel se discuta cu-n barbat
Si umilita prea cobori pe scara
In baie apa curge picurind
Decit o femeie singura
Ce poate fii mai singur pe pamint.

Adyctin

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?

"Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo cativa ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
“Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă. de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere”

drtelus

VIATA CA O CRIZA     de Camelia Filip

E-o criza de viata-n teritoriu,
E totul fara sens si provizoriu,
E criza de idei si de accente,
E mare criza si de sentimente.

E criza generala si de frunze
Caci vantul provizoriu le si tunde,
Iar fara frunze nu vom mai putea
În anotimp de criza a-ntomna.

E criza tot mai mare de-naltimi,
Tot mai jos suntem, cu cat suim,
Pe ochi tot mai extinse cataracte,
E o criza dureroasa de dreptate.

E criza mare de botezuri, nunti,
De trecatori e criza si de punti,
Divorturi se întrec cu cimitire,
E-o criza disperata de iubire.

drtelus

Moare cate putin    de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi  traiectorii;
                           cine nu-si schimba existenta;
                           cine nu risca sa construiasca ceva nou;
                           cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
                           cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
                           cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
                           cine nu citeste;
                           cine nu asculta muzica;
                           cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
                           cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai
inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
                           cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

drtelus

De ce ?         de  Mariana Kabbout

De ce ne naştem oare?... oricum plecăm din viaţă...
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă şi doar un om ai fost...

drtelus

Pentru o mare iubitoare de pisici...musilica. :) :*:*:*

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."
                                        de Nichita Stanescu