| CIMINTIRUL MEU
 Cimintirul meu-
 Un mic și nesfârșit hotar...
 
 Acoperit de perdele
 Lungi- din plumb,
 Croșetate-n mii de amintiri,
 Ce se scufundă- încet,
 În marea fără valuri
 A singuratații...
 
 Și se duc uitării,
 În trecerea sinistră,
 A timpului ce plâge- tăcut,
 Ce se scurge neîncetat,
 Din clepsidra vieții,
 
 Răpindu-mi odată-
 Cu trecerea lor,
 Visele de mătase,
 Prefăcunte-n lacrimi,
 Ce atarnă de un fulg de speranță
 Rătăcit prin cimintir...
 |