|
(7 comentarii) | 4.725 afisari |
 |
Un tânăr toată viaţa crezuse că-i orfan,
Deoarece, de mic, crescuse la un neam.
Dar iată că odată, cam pe la majorat,
Băiatul nostru singur misterul l-a aflat.
Părinţii săi trăiesc şi stau în urbea X,
Str. Rebusistul Vesel numărul 14 fix!
Ajunge iute-acolo şi intră-n casă-ndată
Nerăbdător să-şi vadă pe mama-adevărată.
Dar vai, o voce blândă din semiobscuritate
Îi temperează zelul cu circa jumătate.
Cu duioşie-i spune: „Copilul meu iubit,
Ce mare fericire simt că te-am regăsit.
Atâta doar e răul, şi inima mi-e grea:
Eşti fiul meu, e drept, dar eu nu-s mama ta!“
..................................................................
Aceasta-i întâmplarea, nimic nu e greşit.
Rămâne doar să spuneţi, după ce-aţi chibzuit:
Atuncea când în casă băiatul a intrat
Cu cine-a stat de vorbă, pe cine a aflat? |
|
|
Atuncea când în casă, băiatul a intrat
În semiobscuritate... de tatăl său a dat! |