Adyctin

(continuare)

Nici vii pe deal nu mai zăresti,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .

Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .

Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău
Nimic nu vă mai merge.

Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii!

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ..

Adyctin

Rugaciunea romanului

Doamne, preasfinte Doamne, care-ai creat pamântul
Si muntele şi marea, şi soarele şi vântul
Acum când nu ştiu încă ce zile-mi mai rămân
Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut ROMÂN!

Nu-ţi cer nici bogţăţie, nici glorie, nici avere
Pământuri, acareturi, sau slavă şi putere
Un singur lucru, Doamne, îmi este deajuns
Să am iar fericirea să mor cu fruntea sus!

De ce-ai lăsat Tu, Doamne, acest popor blajin
Ce te-a slăvit dea pururi cu cuget de creştin
Ce ţi-a inchinat biserici în fiecare sat
S-ajungă azi să umble cu capul aplecat?

Când azi totul se vinde şi cumpără pe bani,
Când Tara e condusă de hoţi şi şarlatani,
Ascultă, Doamne Sfinte şi ultima mea rugă:
Fă, Doamne-n Tara asta să fiu stăpân, nu slugă!

Dă-mi, Doamne iar tăria să lupt cu toţi duşmanii
Ce cred că sunt puternici fiindc’au furat toţi banii.
Când conştiinţa tace în TARA ROMANEASCA
Fă, Doamne, ca poporul DIN SOMN SA SE TREZEASCA!

Si ca un nou VLAD TEPES şi ca un nou STEFAN
Să cureţe moşia de orice hoţoman
S-alunge paraziţii ce- i s-au urcat în spate
Si să trăiască mândru, în cinste şi dreptate!

Autor anonim

Adyctin

Riscul

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic...

( Rudyard Kipling )

aisha

-de la min. 8-
Vis vegetal (Magda Isanos )
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe să zambesc.

catanedelcu

Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt cativa morti în oras, iubito,
Si-ncet, cadavrele se descompun...

Bacovia, my favourite.
Din Eminescu' , cel mai mult imi place "Glossa". Nu am curaj sa zic ca nu ma omor dupa Eminescu ca m-ar omora lumea cu pietre. Am citit si publicistica, v-o recomand, sa vedeti alt Eminescu. Majoritatea il stiu poet romantic si atat, nimic mai fals,  era si un jurnalist foarte talentat, incisiv si priceput. Deabia dupa ce rasfoiti (cel putin) si publicistica veti putea sa aveti o imagine mai aproape de adevar despre cine a fost Eminescu, nu doar un visator vesnic  indragostit.

mcara

Recompensa
Pierdut în tren, acum o săptămână
Pe soacră-mea, de talie imensă,
Cu ceas de aur Schaffhausen la mână.
Celui ce-aduce ceasul... recompensă

mcara

Octogenarul catre iubita lui

Simţeam că am, ceva pierdut
În sărutările şuvoi:
Mai dă-mi, iubito, un sărut,
Să-mi iau... proteza, înapoi.

mcara

Explicatia data sotului

Să vezi dragă ce ruşine,
Intru-n apă la scăldat
Şi-am simţit ceva în mine,
Cum se mişcă... regulat!

drtelus

Taxa pe prostie

Se vede că de-o vreme-ncoa,
Ideea nu pare zurlie
Şi-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;

Cu jalbe, şucăr, tărăboi,
Din partea celor viciaţi,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminaţi.

Toţi fumătorii îndrăciţi
Şi ăi de stau într-o beţie,
(Cu facultăţi, oameni şcoliţi)
Plătind la taxe... în prostie,

Ca dup-o viaţă, biruiţi,
Şi-n groapă dând, pân’ să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriţi)
Şi-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proşti ce sunt, să mă iertaţi,
Chiar de…contribuie la popi,
De guvernanţi nu sunt taxaţi,

Şi... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu aşa o piaţă,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceştia mor, de proşti, în viaţă !

Valeriu Cercel

drtelus

MAMA

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntruna am crescut ;

O văd şi-acum, ce vis frumos ! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puţintel, făcând "cei şapte ani de acas’"
Fi’nd primul ei învăţăcel, şi "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când îmi găsea ac de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Îi răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optuşpe... ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată...
La douăzeci şi cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de... în urmă a rămas (!)

Iar pe la patruzeci, povaţă, se întampla că îi ceream,
Ştiind atât de multe-n viaţă, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci... n-o deranjam, şi nu eram într-o ureche...
Aşa pe-atuncea o vedeam, bătrână şi de modă veche…

Dar iată că la şaizeci şi... mulţi dintre voi nu vă daţi seama
Cam cât de mult eu mi-aş dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu şcoala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
Să o admir ca la-nceput când mă ţineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi puţin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aş asculta-o că mi-e mamă şi mai ales la vârsta mea,
Că ce păţeşteee, nu vă spui, tăticu’, da’ nu-i supărat...
Şi-acuma stă pe capu’ lui... ca să se lase de fumat !

Valeriu Cercel

Cristian

Am visat într-o zi, cu ochii deschişi,
La tot ce am avut, la ce mi-a fost scris
O viaţă am şi pentru tine trăiesc
Odată cu tine am învăţat să iubesc
N-a trecut zi din viaţa mea
Fără să-mi bată pentru tine inima

Doar tu eşti povestea mea
Nimeni altcineva
Doar tu eşti povestea mea
Vreau să ştie lumea de ea

M-am lăsat într-o zi purtat de val
Să-mi ducă iubirea până la mal
Dragostea m-aprinde de o mie de ori
Dragostea mă cheamă din cele patru zări
Cu sufletul tău
Vino lângă mine la bine şi la rău

drtelus

Sa poti ZAMBI senin , in zile cu FURTUNA
                Cand SOARELE s-ascunde si NORII se aduna ...
                        Sa poti IUBI , atunci cand INTALNESTI doar ura
                              Si-n INIMA , si-n SUFLET , descoperi numai ZGURA ...

  ZAMBESTE si  IUBESTE , caci VIATA e un dar
         Iar CLIPA , nu ASTEAPTA ... si NU SE-NTOARCE  IAR

Anjin

Hangiul - Radu Gyr

Afara-i vant si-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, da fuga iar!
Vreau vin ca zarea si ca dorul
si cum e jalea de amar.

El insa-mi toarna în nestire
un vin adânc cu umbre lungi.
- Bea! Dulce-i ca o amintire
pe care-o chemi când o alungi.

Ulcioru-i gol si-afara vantul...
- Hangiu smintit, da fuga iar!
Vreau vin ca bezna, ca mormantul
si cum e moartea de amar.

Hangiul insa-mi pune-n fata
un vin insangerat de vremi.
- Bea! Este dulce ca o viata
pe care-o ierti când o blestemi.

Adyctin

Amagire


Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?

Cu lanţuri legate de glezne
Oricît de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită
Urît şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noï.


(Adrian Paunescu)

Anjin

Radu Gyr Cântec de leagăn

Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.
Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai întors taticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.
Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.

Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.
Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.
Cine să-ti mai spuie basmul, cine
să-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit în temnita dusmanii
pentru sfanta-i lege din strabuni.
Or să-i ninga peste tample anii,
să cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si părintii să-ti razbuni.

Anita

Da! (poezia miresii) de Iulia Sarbu

"Da! Vreau sa-ti fiu intaia-mparateasa
Pe viata poate, sau pe-un anotimp,
Sau pururi ramanand pe veci mireasa
Urcand, la bratul tau, catre Olimp!

Da! Stiu ca-ti sunt sortita prin mistere
Neintelese de vreun intelept,
Nescrise si, de-a dreptul, efemere
In fata celor ce privesc doar drept...

Am abdicat sa te-ntronez pe tine
Prin dor inveninat de-al tau suras
Ce si-anfipt coltii neuitarii-n mine,
De buna voie tie m-am supus!

Mi-esti rege-n viata asta vinovata
De-a se sfarsi, cand, iata, ne-am gasit,
De-om deveni candva "A fost odata"
Tu spune lumii-ntregi ca te-am iubit!

Sa pot sa fiu eterna ta poveste
Iar tu sa-mi fii un basm nemuritor
Cand, binecuvantata-ntre neveste,
Voi naste-ntaiul tau mostenitor!

Iar de va fi sa-mi pierd in zbor lumina
Cand timpul ma va fi intunecat
C-o mangaiere, doar, alunga-mi vina,
Stergand pacatul de-a ma fi schimbat.

Nu iti promit si nu iti cer cuvinte
Frumoase despre ce va fi cu noi
Caci putreda e gura care minte
Si fraged e-adevarul spus in doi.

Nici tu nu-mi cere, dar, vreo garantie,
Caci n-am de unde sa ti-o daruiesc
Eu cred in noi, si-atat! De-ajuns mi-e mie
Sa ma iubesti doar azi cum te iubesc!

Incoroneaza-ma de-acum femeie
A ta pe veci, sa nu mai pot sa pier
Zeu sa-mi fii tu, sa-ti fiu eu Dumnezeie
Si-n doi sa stapanim acelasi cer."

aisha

VIAŢA E TOT
           Felicia Feldiorean

Lumina e viaţă şi viaţa e zbor
De păsări ce fulgeră nor după nor
Iubirea e viaţă şi viaţa e vis
Cu aripi de fluturi şi flori de cais.

Un câmp de verdeaţă cu fraged miros
E viaţa aceasta cu trup lunecos
Ea trece aşa precum trecem în zbor
Pe luciul zăpezii c-un simplu fior.

Viaţa e cartea pe care o ştii
Zi după noapte,amurg după zi
E-un dangăt de clopot ce bate mereu
Şi ştim că va trece şi ne este greu.

E zbuciumul mării pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atâtea minciuni
E foşnetul ierbii când trece un cerb
Şi e substantiv,adjectiv sau e verb.

E floarea de colţ a iubirii dintâi
E şoaptă de seară spunând ,,mai rămâi‘‘
E dulcea mireasă cu mers diafan
E cântecul nopţii pe-aripi de pian.

O frază de clipe,de luni şi de ani
Un şir infinit de salcâmi şi castani
Un soare ce stă prea ades după nori
E viaţa aceasta-n mai multe culori.

Şi focul ce arde şi creşte mereu
Şi binele-bine şi binele-greu
Şi plânsul amarnic al celui bătut
Şi râsul sarcastic al celui avut.

E viaţă copilul în lume pierdut
Un semn de întrebare imens,neştiut
Un hohot de râs ce revine mereu
Şi iarba ce creşte acuma mai greu.

Viaţa e-ntregul acest Univers
Cu râuri de lacrimi ce n-au nici un sens
Cu griji,bucurii,cu nevoi şi dureri
Speranţa-ntr-o zi mult mai bună ca ieri.

E-o grea bătălie pierdută în zori
În care învinşii vor fi-nvingători
Iubiţi-o,căci unică e pe pământ
E rază de soare şi boare de vânt.

misterra

Citit, placut tare mult, impartasit cu voi. Enjoy!


Bine ai venit in mine. Nu te descalta, sa lasam amabilitatile.

Stim de ce ai venit.

Ai venit sa vezi cum arata sufletul meu.

Poate abia la final, daca crezi ca au meritat exponatele,

doar atunci sa iti dai jos albastrul de pe umeri.

Te doare urechea? Iarta-ma, la mine in suflet mereu bate vantul,

o sa inchid ochii doar pentru tine si doar pentru cateva momente.



La stanga sufletului, intram abrupt in exponatele trecutului,

acolo unde viata a aranjat un frumos insectar cu fluturi.

Fluturi de noapte, ce se ascund la piept si iti zgarie gatul cu gemete verzi,

fluturi galbeni de o zi, ce mor cand bate ora 3,

fluturi ampli cu sfarcuri grele ce nu stiu sa planga lapte,

si un loc gol: e un fluture pe care inca-l astept.



La dreapta sufletului, am aranjat butaforia necesara unui magician al amorului,

asa cum mama mi-a spus inca acum o suta de ani ca voi deveni.

Sunt masti si rujuri, iepuri albi si sobolani unsurosi,

foarfece pentru decupat mangaieri si un copac gonflabil cu 14 radacini.



Acesta? E un dulap, sa trecem mai departe!

De ce insisti? e un dulap vechi, de pe vremea cand oamenii se iubeau fara ochi si fara silicoane,

se iubeau mereu.

Inauntru, draga mea, daca tot ai vrut sa afli acest lucru,

e o inima.

E inima ce a fost purtata de tot neamul curvelor din care vin si eu.

Se da la nastere noului nascut. Iar acesta trebuie sa o predea intacta, ba inca mai plina de amintiri si mai frumoasa, la capatul vietii.

E o inima albastra ca si tine, o inima de sute de ani purtata prin lume.

A stat in piepti de circari si tigani si servitoare si curve, a batut pentru o slova si-un cant,

a tremurat pentru o stea si a murit pentru o matase.

Nu rade de mine, azi nu-mi pun inima in piept, nu vreau sa vezi cum ma transform in tine.


Din neamul curvelor din care vin - Liviu Alexa

drtelus

Fă-ţi timp… - Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp, sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp, sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp, pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp, pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp, sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp, s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp, sa stai cu mama, cu tatal tau – batrani….
Fa-ti timp, de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini…
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp, sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp, cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp, s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp, sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plangi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!

drtelus

Dacă - Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

drtelus

Învaţă de la toate - Rudyard Kipling

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la greier, când singur esti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător,
Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveţi din tot ce piere,tu să traieşti în veci!

drtelus

Arta de a invinge - Rudyard Kipling

Sa ai curajul sa spui da,
Sa ai curajul sa spui nu
Si-n fiecare clipa grea
Sa ai curajul sa fii tu.
Sa stii sa crezi cand altii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra, cand altii vor s-alunge,
Sa razi, chiar daca sufletul iti plange,
Si cald tu sa ramai, chiar dac-afara ninge.

Aceasta-i arta de a invinge !

drtelus

Îndemn la luptă - Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slu.te
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Evioana

And if I show you my dark side
Will you still hold me tonight?
And if I open my heart to you
And show you my weak side
What would you do?
Would you sell your story to Rolling Stone?
Would you take the children away
And leave me alone?
And smile in reassurance
As you whisper down the phone?
Would you send me packing?
Or would you take me home?

Pink Floyd - The Final Cut

drtelus

ȘOBOLANUL ȘI PISICA

Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greseala,
Maica-sa o dojeneste si-i mai face si-o morala:
-Fa Ileana, fii cuminte, de nu esti ascultatoare
Iti va creste drept pedeapsa o pisica-ntre picioare!

Timpul Îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frica,
Ca desi gresea Întruna, nu-i crestea nici o pisica.
Dar veni si-o zi de iarna, când cuprinsa de-un fior
Observa ca-ntre picioare Îi crescu un pufisor.
Si plângea cu-atâta jale, zi de zi, seara de seara,
Ca vedea crescând pisica si-o va face de ocara.
Dar când jalea-i fu mai mare, Întâmplarea-n cale-i scoase
Pe Ion venind din deal, de mai sus cu doua case.

-Ce-i cu tine, fa Ileana? Nu-ti veni cumva sorocul?
-Ma Ioane, nu-i nimica, dar m-a parasit norocul.
Si apoi din vorba-n vorba, povesti de-a fira-n par
Intâmplarea cu blestemul si amarul adevar.

-Nu-i nimica, fa Ileana, si pe mine-acum un an
Ma tot blestema mamica, de-mi crescu un sobolan.
Si sa vezi ce mare este, când Înalta capul chel,
Ca din cioareci el Îmi face un adevarat castel.

Si ce-ai zice tu, Ileana, dac-am da noi sobolanul
Sa-l Înghita pisicuta? Ne-am mai potoli amarul.
-Fie, Îi raspunse fata, dar sa nu-mi faca vreun rau
Ca ti-ar fi pacat si tie si te-ar bate Dumnezeu.
Treaba n-a fost prea usoara, pisicuta era mica,
Insa cu bunavointa si putina vaselina
Reusi pe pisicuta
S-o vada cu gura plina.

Si atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselita:
-Brava tie, mai Ioane, da-i sa-nghita, da-i sa-nghita!
Si morala ne Învata ca-ntr-o gura de pisica,
Intra viu si iese mort orice sobolan Îi pica!

Efe

A fost poezia mea preferata prin clasa a sasea...

DBanj

Intrai si eu pe-aici. La cont nou- pagina veche- prima, adica. Ma coborai eu pe cursor, sa trec la p.4, cand colo, chiar in vale, dadui peste o  poezie:
Inceput ai fost…si poate si sfarsit,
caci tot ceea ce simt aminte-mi aduce,
de tine.
fior de placere impletit cu durere
se leaga de oricine incearca sa stea
langa mine.
si ceva din tine ma urmareste
profund,insistent,oricat as incerca sa fug
de amintire.
paraseste-ma,te implor,lasa-ma sa cred,
sa ma conving,ca deloc nu mi-e dor
de iubire.
Romantici oameni aicisa, dom'le! Parol!

catanedelcu

Am vrut sa pun mai de mult ce urmeaza, o sa fie pe mai multe posturi dar trebuie sa demonstrez de ce pentru mine Paunescu nu inseamna nimic si pana si Eminescu mi se pare mai mic putin :

RAINER MARIA RILKE

A doua elegie

catanedelcu

Orice înger e înspăimântător. Şi totuşi, vai mie,
vă invoc pe voi toţi, păsări aproape ucigătoare
ale sufletului, şi ştiu cum sunteţi.
Unde sunt vremurile lui Tobie, când unul din cei mai strălucitori stătea în pragul uşii rustice,
puţin travestit, cum se cuvine la drum, şi nu aşa de cumplit,
(un tânăr şi el uitându-se curios la celălalt tânăr). Dacă arhanghelul acum ar ieşi,
primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, către noi,
cutremurător ne-ar bătea inima. Cine sunteţi?

Fericiţi ai vremii dintâi, răsfăţaţi ai Firii,
trăsături din înalt, creste din zori
ale oricărei creaţii, polen al înfloritei dumnezeiri,
articulaţii de lumină, trecători, trepte, tronuri,
spaţii formate din esenţe, scuturi de dragoste, tumulturi
ale simţirii în extaz furtunos şi, deodată, numai
oglinzi care răspândesc din belşug propria lor frumuseţe
ca s-o creeze din nou în propriile lor feţe.

Noi tot ce simţim împrăştiem; ah, noi
ne exalăm şi pierim; din văpaie-n văpaie
dăm tot mai slabă mireasmă. Ne spune cineva:
da, îmi intri în sânge, camera asta, primăvara
se umplu de tine... Zadarnic însă, nu ne poate păstra,
dispărem în el şi în preajma lui. Dar ei, care-s frumoşi,
o! cine poate să-i păstreze? Necontenit pe faţa lor
aparenţa se-nalţă şi piere. Ca roua dimineaţa, din iarbă,
ce-i al nostru se ridică din noi, precum căldura dintr-o
mâncare fierbinte. O! zâmbet, încotro? Şi privirea care se-nalţă:
nou şi cald val care zvâcneşte din inimă –;
vai mie: totuşi, aceasta suntem. Universul în care
ne mistuim păstrează mireasma noastră? Îngerii oare
nu iau într-adevăr decât ce este al lor, propriul lor suflu,
sau, poate, uneori, ca din greşeală, ceva din ce suntem
se află în suflul lor? Suntem noi oare amestecaţi
în trăsăturile lor măcar atâta cât nelămurirea
pe feţele femeilor însărcinate? Ei nici nu ştiu aceasta
în vâltoarea-ntoarcerii în ei înşişi. (Cum ar putea s-o ştie?)

catanedelcu

Îndrăgostiţii, dacă ar înţelege, ar putea să vorbească
ciudat în aerul nopţii. Fiindcă se pare că totul
ne ascunde. Uite, copacii, există; casele
în care locuim au rămas aceleaşi. Numai noi
trecem pe lângă toate ca un schimb aerian.
Şi totul se uneşte ca să ne împrej**** cu tăcere,
pe jumătate de ruşine, poate, pe jumătate dintr-o adâncă speranţă.

Îndrăgostiţilor, voi unul în altul mulţumiţi,
pe voi vă întreb ce suntem. Vă cuprindeţi. Aveţi vreo dovadă?
Iată mie mi se întâmplă că mâinile mele
se cunosc una pe alta sau că faţa mea veştejită
în ele se cruţă. Aceasta însă dă prilejul să mă simt oarecum
pe mine însumi. Cine totuşi, numai pentru atâta, ar îndrăzni să fie?
Voi însă, care sporiţi fiecare în extazul celuilalt, până când,
dominat, celălalt vă imploră: destul! voi care fiecare în mâinile celuilalt
vă-mbelşugaţi tot mai mult ca un an de podgorii;
voi care uneori nu mai existaţi numai pentru că celălalt
vă întrece cu totul; pe voi vă întreb ce suntem. Ştiu
că în atingerea voastră fericirea e atât de mare
pentru că dezmierdarea ţine pe loc,
pentru că locul pe care dragostea voastră-l cuprinde
nu piere; pentru că simţiţi acolo durata
pură. De-aceea îmbrăţişarea vi se pare o promisiune
de eternitate. Şi totuşi, atunci când v-aţi învins spaima
primelor priviri şi aşteptarea nostalgică la fereastră
şi prima plimbare împreună, o dată, prin grădină:
Îndrăgostiţi, mai sunteţi voi oare? Când unul în altul
vă duceţi unul pe altul la buze şi beţi–: băutură la băutură,
o! cât de ciudat băutorul se desparte de faptă.

catanedelcu

N-aţi văzut cu mirare pe câte-o stelă antică prudenţa
gestului uman? Iubirea şi despărţirea nu erau oare
atât de uşoare puse pe umeri, parc-ar fi fost din altă
materie făcute decât sunt la noi? Aduceţi-vă aminte
de mâinile care atârnă fără s-apese, deşi e putere în trupuri.
Aceşti stăpâni pe ei înşişi ştiau şi-şi spuneau: atâta numai
e-ntinderea noastră; atâta-i al nostru, să ne atingem aşa.
Zeii ne strâng mai tare. Dar numai zeii pot asta.

Dac-am putea şi noi să găsim o curată, îngustă, trainică
parte de substanţă umană, o fâşie de pământ fecund care să fie
a noastră, între fluviu şi stâncă. Fiindcă propria noastră
inimă ne depăşeşte mereu ca şi ei. Şi nu mai putem
s-o privim în imagini care o domolesc, şi nici
în trupuri zeieşti în care se potoleşte, sporind.

catanedelcu

cenzura a comis o blasfemie , a cenzurat capodopera asta  :  " împrej m u i e"  scrie la stelute     :|

catanedelcu

poezia incepe 4 posturi mai sus , nu sunt trei separate

Cristian

As vrea sa fiu eu cel mai bun,
Cum nimeni n-a mai fost,
Sa-i prind pe toti, e scopul meu,
Si sa le fac un rost.

Voi bate tara-n lung si-n lat,
Mereu în cautare,
Şi pokemon sa bage-n cap,
Ca eu sunt cel mai tare .            :]

drtelus

Ananghie  de Alexandru Vlahuta

Greu la deal, şi greu la vale,
Nu-s bucate, nu-s parale,
Toţi sunt lefteri,
Negustorii n-au afaceri,
Preoţii n-au cununii,
Moaşele n-au faceri.

"Biruri noi!" guvernul strigă,
Iar ţăranul: "Mămăligă!"...
Nu-s parale, nu-s:
Ce mai plănuiţi palate
Şi oraşe ca-n Apus?
Ştiţi voi ce-i la sate?

Lanurile-s părăsite:
Nici imaş nu-i pentru vite,
Apele-au secat.
Goi, flămînzi, copiii zbiară.
Gospodarii au plecat
În lume, să ceară...

Nu mai are cum ţăranul
Din pămînt să scoată banul,
Vouă să vi-l dea.
Foametea de pe la sate
Va să vie să mai stea
Şi-n cele palate!

DBanj

La 17 noiembrie 1944, la doar 28 de ani a murit Magda Isanos. Nãscutã la Iasi, la 17 aprilie 1916, s-a stins din viatã la Bucuresti, la 17 noiembrie 1944. Si atunci s-a iubit ca si acum...

UCV-Geo

Mi-e dor de tine Mos Craciun, si fara sa mai stau pe ganduri
Ti-am scris si eu, ca si-alti copii, din inima cateva randuri
Nu vreau sa-ti cer vreo jucarie, nu vreau eroul favorit
Sunt alte lucruri Mos Craciun, care m-ar face fericit
Eu ti-am mai scris si alta data, dar esti batran, poate-ai uitat,
Ii vreau pe toti ai mei acasa, zambind in jurul unui brad
Copii mai mari ma mint in fata, ca nu exista Mos Craciun
Si ca parintii-aduc cadouri sub brad in noaptea de Ajun.
De-ar fi parintii Mos Craciun, atunci cei fara de parinti
N-ar mai primi nimic saracii, si-ar crede ca n-au fost cuminti.
Ce vina are un copil, atunci cand mama nu mai este
Sa-l ia in brate de Craciun, si sa-i citeasca o poveste?!
Orice ar spune altii, eu nu o sa ma-ndoiesc de tine
Astept cuminte sa citesti aceste randuri de la mine
Fiindc-am incredere ca tu esti un batran cinstit, umil,
Daca nu-n tine atunci in cine poate sa creada un copil?!
Daca Craciunul e momentul pentru a fi mai cald, mai bun,
Te rog fi bun Mosule draga, si-adu-mi parintii de Craciun!

Scrisoare catre Mos Craciun

Adyctin

Jucăria

Duşman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca şi când te-aş fi visat,
cum poate mai visează câte-o floare
pământul, iarna, după ce-a-ngheţat.
Iubirea noastră astfel a trecut,
ca dâra luminoasă-a unei stele,
şi bezna-n urma ei s-a refăcut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
că niciodată n-ar fi strălucit.
Şi nu mai ştiu acuma dac-am stat
cu tine, dacă-n pieptul tău iubit
eu inima-ntr-o zi ţi-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din depărtări de basm răsună parcă,
pentru că mierea tot acelui grai,
lângă urechea alteia le-ncearcă.
Din ce în ce mai şubred e sub pas
pământul amintirilor şi-mi pare
că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas
frânturi ciudate şi strălucitoare.
Zadarnic între ele să le leg
încerc acuma, fiindcă nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci întreg,
şi tristă surâzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucăria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru că alta mai frumoasă n-are.

Adyctin

"Şi-mi pare aşa de rău că se mai poate găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură între minutul acesta care bate şi celălalt
şi-mi pare ne-nţeles şi trist
că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori
şi nu zâmbim, noi, care-aşa de repede murim.
Alege să iubeşti şi nu să urăşti…
Alege să zâmbeşti şi nu să te încrunţi…
Alege să zideşti şi nu să dărâmi…
Alege să perseverezi şi nu să renunţi…
Alege să lauzi şi nu să bârfeşti…
Alege să vindeci şi nu să răneşti…
Alege să oferi şi nu să iei…
Alege să acţionezi şi nu să amâni…
Alege să ierţi şi nu să te răzbuni…
Alege să te rogi şi nu să disperi…
Alege să-ţi foloseşti puterea de a alege."

tincan

The grass was greener
The light was brighter
The taste was sweeter
The nights of wonder
With friends surrounded
The dawn mist glowing
The water flowing
The endless river
Forever and ever

Adyctin

De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?!

(Tudor Arghezi)

Adyctin

Contabilitate


Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

( Marin Sorescu)

Anita

Romanta fără ecou

"Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntimplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Să nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O!... daca ne iubesti cu-adevarat --
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de portelan!..."
Ion Minulescu

DBanj

Vorba aia :D

Adyctin

Oameni de zapada

Ninge fara mila, cu vinovatie
Ca o inculpare, ca un martor mut.
Ninge ca o nunta, ninge si sfasie,
Se faramiteaza ultimul salut.

Vai de noi femeie, ninge-a despartire,
Vom pleca departe unde-avem de mers.
Ninge sa desparta gheata si iubire,
Oarbe felinare trec spre Univers.

Ninge sfant si pagan,
Numai ochii ne raman,
Despartirea s-o mai vada.
Ca in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
Ninge peste ingeri, ninge peste vai.
Ninge peste clopot, ninge peste ape,
Ninge incredibil peste ochii tai.

Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,
Ninge fantomatic si bacovian.
Ninge ca sunt rece, ninge ca esti dusa,
Ninge ca la moartea ultimului an.

Ninge sfant si pagan,
Numai ochii ne raman,
Despartirea s-o mai vada.
Ca in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.

Si aici, intr-o frumoasa interpretare...

drtelus

MARŞ  DE  ADIO     de Adrian Păunescu
     La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
     Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul  mamii voastre de nemernici.
     Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
     C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
     S-ajungem colonia de ocară
care-şi  va cere scuze în maghiară.
     Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
     Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
     La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
     Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.
     Ce căzături, ce tâ.rfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
     Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
     Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
     Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
     De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
     Ce condimente le-au picat în sp.ermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?
     Aţi pus nenorocita voastră l.abă
pe-această tristă ţară Basarabă.
     Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi cu.rva voastră de serviciu.
     Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
     Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
     Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
     Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
     Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
     Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
     Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.

drtelus

Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
     Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
     Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu cu.rul !"

drtelus

Bătrânul Moş Crăciun

Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moşul nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că “Moşul” care-l ştiu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi steluţe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoţii azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moş Crăciun, cu daruri la copii…

Iar voi ce-aţi mai nega, de răi şi urâcioşi
Ce-ntr-una clevetiţi că “Moşu”-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiţi oameni serioşi !
Pe Moş Crăciun îl ştiţi că este-adevărat…

E drept, bătrânul “Moş”, care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roş’, cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, şi-i zilnic bărbierit,
De sac a şi uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-aţi ghicit !
E roşu câteodat’, de la un păhărel,

Şi când o ia la mers, ca un arac de viţă
E zvelt, nu-i cocoşat, şi-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiţă,
Dar asta…ce să mai !...rămâne între noi…
Valeriu Cercel

nictud

Cantecul Bufonului

Cand eram flacau la mama,
Hei, ce ploaie si ce vant,
Dam si eu prin fete iama
Fiindca ploua pe pamant!

Iar cand mi-a mijit mustata,
Hei, ce ploaie si ce vant,
Tot in ras am luat viata
Fiindca ploua pe pamant!

Dar de cand m-a ars napasta,
Hei, ce ploaie si ce vant,
Si mi-am luat si eu nevasta
Ploua intr-una pe pamant.

Si de-atunci batu-o-ar gaia,
Fie ploaie, fie vant,
Beau si eu cat toata ploaia,
Care cade pe pamant.

Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afara!
Daca v-au placut bufonii,
Mai poftiti sï-n alta seara ...

In interpretarea lui Florian Pittis  aici .

nictud

N-ai dezmierda - Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

puffarina

Draga mea iubita
Tinichea hodorogita
Te iubesc si te ador
Ca pe un pui de curca chior.

puffarina

iubitul meu de dinainte
ti-am dat un pumn, ti-am scos un dinte
voi plange si voi regreta, k nu ti-am scos si o masea
esti frumos k o zambila (ofilita)
cocosat k o camila
ai parul lins ca, coada vacii
cand te vad ma apuk dracii.

crissstti

Băiatul meu aproape nu-mi mai scrie.
Ba, totuşi, mi-a mai scris de Paşte:
Se-ntoarce-n timp mereu cu duioşie
Şi dragostea din sufletu-i o recunoaşte.

Atunci când l-am văzut ultima oară
era exact acum un an jumate.
Mai stau din când în când la noi în gară
şi văd cum pleacă trenuri către el, departe.

Iar câteodată chiar îmi iau bilet
şi gata sunt să mă pornesc să-l văd.
Cobor însă apoi din tren discret
şi merg să dau biletul îndărăt.

Acum un an şi-a luat şi o nevastă
a cărei poză a zis că o primesc.
Mă vor lăsa acum să vin la ei în casă?
O pătură aş vrea să le-mpletesc.

Însă nu ştiu de-aşa ceva îi place...
şi dacă îl iubeşte cum ar merita.
Mă simt o solitară de o vreme-ncoace.
Oare ca el şi alţii pe lume-or exista?

Ce bune au fost acele-apuse vremuri,
când locuia în casa părintească!
Acum stau noaptea şi-ascult în beznă trenuri.
Oare continuă şi-acum să mai tuşească?

I-am pus pantofii mici cu grijă la păstrare.
Acum el a crescut şi-n veci o sa-mi lipsească.
Iar eu stau liniştită şi totuşi nu am stare.
Cel mai frumos ar fi copiii să nu crească.

Filippo

Pe langa plopii fără sot
Adesea am trecut;
Mă cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.

De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si să mor.

Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait în veci de veci
Si randuri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strabat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Părintii din părinti.

Azi nici macar îmi pare rău
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umbra si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

misterra

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins in drum,
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Lucii vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit,
Incet pe cer se suite,
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem si nu e.

Tot astfel si al nostru dor,
Pierii in noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.

Imi cer scuze daca nu am respecat punctuatia si forma exacta a cuvintelor, am scris-o din memorie.  Poezia mea preferata de la Eminescu.

REBELLED

De va fi sa mor in vie
Sub butuc sa-mi sapati groapa,
Iar pe crucea mea sa scrie:
Asta n-a stiut ce-i apa.

               de Myself Constantin

misterra

jumătatea ta de pat (Iv cel Naiv)

de când ai plecat
jumătate de pat a rămas goală
încerc eu s-o umplu cu mine
dar pur şi simplu e prea mult pat

ce-aş putea face cu jumătate de pat?

aş putea să cresc nurci sau hermeline
să mă îmbrace noaptea în atingeri fine
lalele mici, din alea de apartament
aş cultiva, dar cred că sînt cam exigent

e totuşi doar o jumătate de pat

s-o tai cu drujba, ca un pădurar începător
şi s-o arunc ********, afar’ din dormitor?
sau poate-ar trebui s-aştept până vei fi celebră
s-o pot expune alături de inscripţia funebră:

aici a dormit şi a iubit o vreme

să construiesc din praf şi scame un circuit
de karting pentru acarieni – m-am mai gândit
dar deocamdată pe jumătea ta de pat
mă trezesc eu când dorm mai agitat.

Anita

"Ce-ar fi sa vii
acum sa-mi iei
saruturi mii
sau numai trei?

Ce-ar fi sa simti
pe sfarcul cald
nori de dorinti
ce gura-mi ard?

Ce-ar fi sa-mi furi
ochiul lovit
si-n cer sa-mi juri
un nesfarsit?

Ce-ar fi sa-mi dai
pentru vecii
parul malai
si-a mea sa fii?

Noapte si zi
sa razi mereu.
Ai vrea sa fii
capriciul meu?"

Liviu Alexa - Poezie cu-ntrebari

crissstti

Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
- Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
- Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
- Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
- Ai putea să conduci prin centrul orașului?
- Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
- O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…

crissstti

M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
- Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
- Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
- Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
- Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
- Nimic, am zis eu.
- Dar trebuie și tu să te întreții….
- Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
- I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…

crissstti

Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!

Gore

Parcurge-mă din nord şi până-n sud
În faldul timpului sălăşuiesc himere
Cu mintea trează, dar cu gândul nud
Te caut. E-ntuneric şi tăcere.

Presară-mi praf de stele prin cuvinte
Din palma ta, metafore să sorb
Şi să-ţi înving discret, cu luare-aminte
Orgoliul bărbătesc, obtuz şi orb.

Parcurge-mă din creştet până-n gleznă
Şi cercetează-atent orice atom
Nu mă lăsa tentaţiilor beznă
Cu-n gest, alungă nopţile-nesomn.

Parcurge-mă-n întreaga mea fiinţă
Spre inimă-ţi las poarta azi deschisă
Alungă temere, uitare, neputinţă
Să pot avea iar viaţa mult promisă.

Delia Staniloiu

mcara

Sadi Rudeanu!!...Inca unul din marii umoristi pe care i-a avut Romania, pierdut datorita ciumei sovieto-comuniste care a invadat tara! Sa mai zic de Constantin Tanase, de Mircea Crisan, de Ion Pribeagu, etc., etc.??
                                   
La căpătâiul lui Brejnev      

              de Sadi Rudeanu

Sărmanul Brejnev e pe moarte.
La căpătâiul său, la pat
Din lume cei mai mari profesori
Spre a-l salva, s-au adunat

E fără nici o îndoială...
Ei au făcut tot ce-au putut,
Dar diagnosticul e sigur:
Bolnavul clar, este pierdut.

Deci marii medici ies afară
Şi cheamă-ndată la spital
Pe cei opt-nouă şefi de vază
Din Comitetul lor Central

Soseşte printre ei şi-acela
Care va fi urmaşul său
Şi care-ntr-una îşi exprimă
Teribile păreri de rău...

Deci intră ei la bietul Brejnev
Şi mai pe urmă, lăcrimând
Vin toţi către bolnavu-n comă
Şi îl sărută cald, pe rând.

Apoi şopteşte-ncet urmaşul-
Cel ce va fi şef în partid,
Privind duios la cel ce moare:
-Ah, prea iubite Leonid,

Sunt ultimile tale clipe...
Desigur, vei pleca în rai.
Dar vreau să ştiu, poate-mi vei spune
Ce ultime dorinţe ai ?

Oftează Leonid, sărmanul
Deschide ochii şi clipeşte.
A înţeles ce i se cere
Şi iată în sfârşit, şopteşte:

 -Doresc întâi, dacă se poate
Şi vreau să ştiţi, la asta ţin:
Să mi se pună o statuie
În holul mare, în Kremlin.

Toţi cei prezenţi discută-n şoaptă
Strânşi într-un colţ, analizează,
Dacă dorinţa exprimată
E justă şi nu deranjează.

În fine, toţi şi-au dat acordul
Iar viitorul şef, rapid
Se-apropie de pat şi spune
-Ai aprobarea, Leonid !

Acesta fericit zâmbeşte
-Dar ştiţi, aş mai dori ceva:
Să-mi poarte numele o stradă
Sau  cartier din Moscova

Din nou se-adună cei de faţă,
Discută cu înfrigurare...
Şi iată că dorinţa-doua
Primeşte şi ea aprobare.

Dar înainte de a trece
Brejnevul rus în nefiinţă,
Îl cheamă pe urmaş şi-i spune:
-Mai am o ultimă dorinţă.

mcara

-În fine,spune succesorul
Hai spune-ne, să te auzim.
-Să mă-ngropaţi, oftează Brejnev
-Ei unde ???...
La ....Ierusalim!

Rămâne uluit urmaşul
De-aceasta ultimă dorinţă...
Şi-n fine, cei prezenţi acolo
Se-adună iaraşi în şedinţă.

Discuţia acum durează
Mai mult şi e înfierbântată,
Căci unii-s pro şi alţii contra.
Problema e mai complicată!

Trec două ore, trei şi patru
Nici un detaliu nu-i omis,
Şi după circa zece ceasuri
În fine, iată au decis.

S-apropie de pat urmaşul,
El fiind însărcinat să-i spună:
-Ah, Leonid, de data asta
Nu pot să-ţi dau o veste bună...

Te îngropăm în Piaţa Roşie
Într-un cavou ca din poveşti,
Chiar şi un mausoleu îţi facem,
Te îngropăm oricum doreşti...

Dar la Ierusalim, nu merge
Şi nu c-o fac eu pe nebunul...
Dar ştii, pe - acolo se întâmplă
Să .....mai învie câte unul !!!!!!!!!!!!

Asta-i buna ca baza pentru o tema.
"Ati aproba ingroparea lui Base la Ierusalim, atunci cand o da coltu' bineinteles? "

Anjin

Gâză măruntă,
Văratecu-ți zbor
Mâna-mi nătângă
L-a frânt prea ușor

Nu-s eu o gâză
Asemenea ție
Ori nu ești tu om,
Asemenea mie?

Căci și eu beau
Și joc, și cânt
Ș-apoi un braț orb
Mă frânge-n avânt...

Gâza - William Blake - Din Volumul Cântecele Experienței

Gore

"Dragostea" fata de clasa politica a fost cantata in versuri (foarte colorate :D) din cele mai vechi timpuri...

drtelus

Pentru ailel! :*:*:*

Ca sa fii rege    de Benone Burtescu
"Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.
Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.

Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.

Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii
si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.

Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi -- calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.

Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si
sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.

Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,
a ierta...
Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,
atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.

Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.
Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.

Daca vrei sa fii rege, alege binele!
Hei! Grabeste-te!"

http://www.youtube.com/watch?v=iZQzT79qSAk
Recitata de Marcel Iureş

Cristian

"  Cred ca m-am indragostit, de mema
Cand o vad imi sare din cap schema,
Toate bune si frumoase pana cand,
Pe langa mine-o vad trecand.

O intreb daca iese afara,
Imi raspunde ca sta pe diseară,
Dupa care tre” sa faca tema ...
Cred ca m-am indragostit de mema. "

de Papi . :X

drtelus

"BABELE"

Noua babe incarcate
De omat si ger
Au plecat cu iarna-n spate
Si s-au dus la cer.

Vine primavara,vine
Cu urzici
Si cu zumzet de albine
Si cu randunici.

Canta-n soare iar cocosii
Ies copii-n drum
Pastile cu oua rosii
Nu-s departe-acum.

Focul vesel isi destrama
Fumul negru peste sat
Si la denie ne cheama
Toaca pe-nserat.

Mai tarziu pe cer rasare
Sus intr-un copac
Luna galbena si mare
Cat un cozonac.

Gore

Tot la cutremur s-a dus dintre noi si Veronica Porumbacu, o tanara poeta, mai putin cunoscuta, ce e drept. Dumnezeu sa-i odihneasca, pe ea, pe Toma si pe toti ceilalti, care s-au aflat in loc nepotrivit in acele momente!
         
                Primavara

Primavara isi scoate cornitele
si sparge subsuorile cafenii ale ramurilor.
Bratele-i cresc,
antene lungi cu muguri in varf.
Nu se zaresc la prima vedere.
Dar cand le prinzi intre degete
boturile catifelate,
simti cum se bucura, chiuie,
siguri pe viata lor plina, in curand revarsata.

S-au spart mugurii copacilor.
n-am auzit zgomotul lor.
Mi-au plesnit numai fata frunzele.

Motiv b**** de amintire picurata :
noi doi
nu-i mai vedem impreuna.

Oshun

Sunt nou pe site dar as vrea sa va prezint si eu mica mea incercare poetica.
Imagine ataşată

Oshun

As vrea sa va reamintesc o poezie la care eu tin mult si la care am adaugat un fundal
Imagine ataşată

Oshun

Si inca una   la care am adaugat o poza.Nu stiu cine a scris-o (probabil Adyctin) , am citit-o aici pe site.Imi cer scuze ptr mica mea modificare dar tind sa asociez cuvintele cu imagini poate prea mult.
Faith...

Oshun

Alta care imi place
Trenul vietii...

Oshun

Nu stiu daca am voie sa postez link-uri externe (http://www.youtube.com/watch?v=wbgSZKhmbpc) si stiu ca nu e poezie dar v-o recomand din suflet lara fabian "je m'arreterai pas de t'aimer ".Daca e considerata off topic rog unul din moderatori sa stearga desi cred ca multi dintre noi au nevoie de astfel de emotii.http://www.youtube.com/watch?v=wbgSZKhmbpc

Oshun

spun asta din cauza ca..http://andreirosca.ro/ce-inseamna-empatie/

Oshun

Am construit un mic colaj de imagini care mi-a fost acceptat pe un site in statele unite.As vrea niste pareri.Stiu ca e off topic insa nu are rost sa deschid un topic ptr un singur clip.L-am numit "Saracie 2012".Daca nu am voie sa postez clipuri va rog stergeti http://mpo.fm/590964

Oshun

Sau aici...http://en.musicplayon.com/play?v=590964

Oshun

Fotografiile sint reale luate de pe site-ul UNICEF...

tincan

A lovestruck romeo sings a streetsuss serenade
Laying everybody low with a lovesong that he made
Finds a convenient streetlight steps out of the shade
Says something like you and me babe how about it?

Oshun

Juliet says hey it's romeo you nearly gimme a heart attack
He's underneath the window she's singing hey la my boyfriend's back
You shouldn't come around here singing up at people like that
Anyway what you gonna do about it ?

Anjin

Floarea magica
-Menelaos Ludemis-

Spune-mi sincer. Eu?
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă – nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?

Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate…
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate…
Să fi iubit tu? Cine ştie?
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.

Vai, vinul dragostei îl beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent,
De bătrân,
De copil,
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!

felipes

Fetele: Salutăm toți foștii care ne-au pierdut ca proștii !
Băieții: Si toți foștii vă salută care-au vrut doar să vă ftă !
Fetele: Bine zis ”au vrut” , dar tot lbă au făcut ! =))))))))

tincan

And he stole from the rich and the poor
And the not very rich and the very poor
And he stole all hearts away ...

felipes


Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

Marin Sorescu: Am legat…

felipes


In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.


Romulus Vulpescu, In fiecare zi

drtelus

Avem timp  de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
sa-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta - murim.

drtelus

Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă! !
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească  tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie altora s-ar putea să nu le pese.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere și că doar în câteva secunde poți să o pierzi.
Am învățat că nu contează CE ai în viață ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul cca. 15 minute după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă ci cu ceea ce poți tu să faci.
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învățat că oricum ai tăia orice lucru are două fețe.
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți.
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecințe.
Am învățat că sunt oameni care te iubesc dar nu știu s-o arate.
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat dar nu am dreptul să fiu și rău.
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată.
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun iți este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții cateodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți.
Am învățat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

drtelus

Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii.
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc și nu faptele sale.
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit.
Am învățat că indiferent de consecințe cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat ca scrisul ca și vorbitul poate liniști durerile sufletești.
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult îți sunt luați prea repede ...
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc ca să pot să fiu iubït.

drtelus

"Iubirea trece prin stomac",
Imi zice ea, dar sunt buimac,
Caci o-ntrebare-n gand se ţese:
Pe unde intra si cum iese?

drtelus

Epoca de Alexandru Macedonski

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,
Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.
Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitate
Să te faci apărătorul caselor de sănătate;
La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi
Şi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.
În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,
Şi o naţie mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,
Iar desigur niciodată dezmăţarea n-a domnit
Într-o epocă fatală, sub un aer mai ******…
În tot locul predomneşte o sfruntare colosală…
Imoralul ia cuvântul şi-ţi vorbeşte de morală…
Cine crezi că ţi-e prieten ţi-e duşman neîmpăcat…
N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut şi un ingrat,
Cine crezi că e mai nobil e mai plin de laşitate…
Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate…
Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval
Ca lozincă să nu poarte: ,,Interesul personal”.
Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie…
Ziaristica mai toată cuib nerod de mişelie.
Cei de sus îşi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,
Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-şi umple şi pe-a lor.
,,Patria” e-n orice gură, ,,Pentru patrie” sunt toate…
Toţi voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.

drtelus

Decalog de Octavian Paler

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

drtelus

Perplexitate de Octavian Paler

Tu spui,linistit: "adevar".
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba: "Cat costa?"
Tu le arati mainile goale,
Dar ei nu mai pricep gestul demult
si,nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: "speranta".
Politicosi,ei se opresc si te intreaba
inca o data: "Cat costa?"
Iara tu nu stii ce valoare are speranta.Tu taci.

aisha

Un poem atribuit lui Charles Chaplin (stanga, in dreapta e Einstein):

Viața

Am iertat greșeli care au fost, într-adevăr, aproape de neiertat;
am încercat să înlocuiesc oameni de neînlocuit;
am încercat să uit oameni de neuitat.

Am acționat deja impuls,
am dezamăgit unii oameni și am fost dezamăgit de alții.

Am îmbrățișat pentru a proteja pe cineva,
Am râs când nu puteam râde,
Mi-am făcut prieteni pe vecie,
Am iubit și am fost iubit, dar, de asemenea, am fost și respins.
Am fost iubit și nu am putut iubi în răspuns.

Am țipat și am sărit în sus de bucurie,
am trăit pentru a iubi și am făcut promisiuni pentru veșnicie, dar, de asemenea, le-am și încălcat.

Am plâns ascultând muzică și privind fotografii,
am telefonat doar pentru a auzi o voce.

M-am îndrăgostit de un surâs,
am crezut ca voi muri de tristețe…

Am simțit teama de a pierde pe cineva special
și am sfârșit prin a-l pierde cu adevărat…

Dar am supraviețuit și încă Trăiesc.

Nu trec prin viață fără a mă bucura de ea…
Și nu ar trebui să faci asta nici tu… așadar…
TRĂIEȘTE, bucură-te, profită de oportunități.

Fii decis, îmbrățișează viața și trăiește cu pasiune,
Pierzând cu demnitate și triumfând plin de curaj.
Lumea aparține acelora care nu se tem, iar viața este prea valoroasă pentru a te simți
nesemnificativ.

felipes1

Ion Minulescu

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui dïn urmă Ne'nţeles!...

felipes1

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

felipes1

Octavian Goga - Tăcerea ta

Mai ții tu minte noaptea-ntâi,
O noapte umedă, albastră;
În pacea ei infiorată
Vorbea numai tăcerea noastră.

De-atunci atâtea nopți trecură,
Tot nopți cu șoapte și cuvinte.
Din câte-alături povestirăm,
Nimic nu-mi mai aduc aminte.

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi ramâie
Și-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie.

felipes1

N-ai dezmierda

de Radu Gyr



N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

felipes1

Mi-e frig în cămașa asta De litere Prin care intră ușor Toate intemperiile. Vântul prin a, Lupii prin b, Iarna prin c, Și eu încerc să-mi apăr măcar inima Cu un titlu mai gros, Dar mă îngheață frigul care intră Prin toate literele. Mi-e urât în cămașa asta De litere Prin care intră ușor Respirația și bătăile inimii. Prin a, Prin b, Prin c, Alfabetul este plin de mine Pentru o clipă.. __________________ Marin sorescu - Singur