Deoarece preşedintele urma să participe la conferinţă,
Serviciul Secret a creat un sistem de apărare în care a ascuns toate datele.
Apoi a început să verifice oponenţii World Trade Organization.
Primul nume care a apărut a fost "Randy Andy", Randalar Anderjit fiind
conducătorul unui grup împotriva comerţului liber. Dar elementul care a atras atenţia
a fost o faţă necunoscută, ce apărea în poze cu Andy la doar câteva minute
după ce fusese anunţată conferinţa. O căutare în baza de date a arătat
că individul în cauză era un foarte cunoscut hacker.
O persoană care îi semăna perfect individului închiriase o cameră în zona
veche a oraşului. Mai mult chiar, Tara a descoperit că sistemul fusese spart.
Cineva inserase în programul lor un demon: un program software
care operează singur în interiorul sistemului. Cu acest demon,
un hacker anonim putea lua fişiere WTO cu ajutorul unui laptop obişnuit.
Cu toate acestea, veştile nu erau atât de rele, pentru că utilizând
un program foarte avansat, Tara şi echipa International Computer Security
au descoperit locul de unde era folosit acel laptop:
chiar din camera închiriată din zona veche! Echipa a intrat în acţiune.
În mai puţin de 24 de ore, făcuseră rost de amprentele suspectului.
"Sunt perfecte încât ai crede că i le-am ridicat direct lui de pe degete!" spunea sergentul Prolux.
Dar acum a început conflictul. După o săptămână de urmăriri atente,
echipa ICS dorea arestarea. "Uite, îl avem!" a insistat sergentul Prolux.
"El trebuie să fie hackerul. Stă la computer cu orele. Să-l arestăm odată!"
Tara se ridică însă şi spuse: "Nu. Îl supraveghem în continuare.
Tipul ăsta nu e prietenul lui Randy. Nici măcar nu e hacker.
E o momeală pusă acolo pentru a ne atrage atenţia de la hackerul adevărat.
Dacă vă uitaţi încă o dată pe probe îmi veţi da dreptate.

De ce crede Tara că nu acesta este hackerul pe care trebuie să-l prindă ICS?