Undeva,pe o artera in oras, se intamplase un accident de circulatie.
Victima, accidentata destul de grav, fusese dusa la spital,
iar dupa doua ore decedase.  Autovehiculul angajat in accident,
un autobuz, ramasese la fata locului pana la sosirea politiei.
  Capitanul Disero, sosi la locul accidentului si il intreba pe soferul
autobuzului cum s-au petrecut lucrurile.
  -Sa vedeti...din vina accidentatului! spuse el. Ma retrageam
cu autobuzul la garaj, iar cetateanul respectiv ma rugat sa-l mai duc
cateva statii, deoarece locuinta sa era in acelasi drum. Am fost de acord,
fiindca,vorba aia... e bine sa faci in fiecare zi o fapta buna.
Ajungand in acest loc, el m-a rugat sa opresc ca sa coboare.
Am oprit, tragand masina pe dreapta, chiar langa trotuar.
Mi-a multumit si a coborat.  Am inchis usa autobuzului de la buton
si am facut primele manevre de pornire, dar n-am pornit bine
si m-am pomenit cu cetateanul in fata masinii. L-am lovit la umar,
apoi a fost proiectat pe asfalt.  A fost vina lui..., neatent,  s-a angajat in
traversarea strazii, spre stanga, prin fata autobuzului meu.
Martori care sa fi vazut accidentul nu erau. Lipsea si taxatoarea ,
deoarece autobuzul era cu autotaxare.
   In lipsa altor posibilitati de stabilire a cauzelor accidentului,
capitanul Disero se dusese la morga, unde fusese transportat cadavrul.
Impreuna cu medicul legist, examina umerii accidentatului.
Se trezira in fata unei surprize!...   Leziunea de la umar,
atesta cä accidentul nu se petrecuse cum relatase soferul,
care inventase aceasta istorioara pentru a-si ascunde culpa.

Ce l-a determinat pe detectiv sa constate ca soferul mintea ?