fabriKa

dmi966

“Fabrica (ae), în latină, înseamnă felul în care un lucru este făcut. Iar Faber (bri), tot în latină, înseamnă meştesugar.
În ceea ce mă priveşte, arta mişcării, dansul, presupune o dublă fabrică : cea a minţii înainte de a deveni o uzină a corpului.

Cu fabriKa mi-am propus să creez o piesă în care dinamica să aibă rolul principal. O serie de variaţii pe tema transformărilor energetice şi emoţionale atât din corpul uman cât şi din interiorul unui grup de oameni în “stare de dans”. Ritmarea şi organizarea mişcării extinzându-se de la pulsarea corpurilor la cea a spaţiului. Cu o muzică ce aparţine tânărului compozitor Franco – Camerunez: Manuel Wandji. Un montaj realizat cu o selecţie din 7 din albumele sale.

Faptul că Omul a creat Maşina după chipul şi asemănarea sa, mă duce la ideea că o uzină, o fabrică, este concepută după modelul unui organism viu.

În construcţia coregrafiei mele, plec de la trei idei:
Grupul uman văzut ca o maşinărie
“Maşina” corpului imaginată ca un angrenaj prins în fina şi complicata pânză de păianjen a relaţiiilor dintre membrii unui grup dat
Fiecare relaţie dintre indivizii-angrenaje fiind concepută ca un organism în sine (şi de sine stătător) cu caracter şi caracteristici, cu dinamică, bagaj emotional şi spatialitate proprii.

Spaţiul devine deci unul din actorii piesei:
Orice corp prin însăşi prezenţa sa în spaţiu, îl determină si îl decupează pe acesta.  Cu atât mai mult o va face prin mişcările sale oricât de mici sau simple ar fi acestea. Spaţiul divizându-se astfel în mai multe spaţii: cel dintre persoane, cel din afara lor, cele aflate între corp şi fiecare dintre componentele sale, etc.
Aceste diverse spaţii devin la rându-le nişte entităţi extra-corporale, de sine stătătoare, căpătând o definire şi o identitate proprii.
Prin mişcarea corpurilor, aceste spaţii se comprimă sau se dilată, se diluează unul într-altul sau se mărunţesc...

Gigi Caciuleanu