Ca proaspăt tătic preocupat de primii paşi în viaţă ai fiicei sale, regizorul Alexandre Mourot descoperă metoda Montessori şi se decide să îşi instaleze camera de filmat într-o casă a copiilor (cu vârste între 3 şi 6 ani) în cea mai veche şcoală Montessori din Franţa. Alexandre e primit cu căldură într-o atmosferă surprinzător de calmă şi liniştită, cu multe flori, fructe şi materiale Montessori. Cunoaşte copii fericiţi, cu multă libertate de mişcare, care lucrează fie singuri, fie în grupuri mici. Observă că prezenţa educatorului e foarte discretă. Unii copii citesc, unii frământă pâine, alţii fac calcule, râd sau dorm. Copiii l-au ghidat pe regizor de-a lungul întregului an şcolar şi l-au ajutat să înţeleagă secretul autonomiei lor şi al încrederii de sine – seminţele unei noi societăţi bazate pe pace şi libertate – cărora Maria Montessori le-a dedicat întreaga sa viaţă profesională.
|
|
|
|
|
