Decembrie 1897, Paris. Edmond Rostand nu a împlinit încă treizeci de ani, dar are deja doi copii și o mulţime de griji. Nu a mai scris nimic de doi ani. Disperat, îi propune marelui actor Constant Coquelin o nouă piesă, o comedie eroică, în versuri, pentru stagiunea de sărbători. Edmond începe să scrie această piesă de la care nimeni nu așteaptă mare lucru.
|
|
|
|
|
