Benu

Sa va explic o situatie incheiata, dar care pe mine m-a pus pe ganduri.
Stiti cu totii ca femeile sunt geloase si posesive, uneori mai mult decat barbatii. Dar ce mi-a fost dat sa vad, n-am crezut ca exista.

Am o prietena, Tatiana, care acum vreo cateva luni de zile forma, impreuna cu cel iubit de ea, un cuplu frumos, simpatic si plin de acel ceva... aratau bine impreuna. Si se simteau probabil si mai bine decat lasau sa se vada. Problemele au inceput in moemtnul in care el a prins un contract extrem de avantajos din punct de vedere financiar in Italia, pt o perioada de minim 2 luni. Atunci a inceout calvarul. Calvarul lui, ca eu i-am dat toata dreptatea din lume lui in actiunile ce au urmat acestei plecari.
S-a lansat prietena mea intr-o serie de telefoane interminabile, lamentari, plangeri si discutii prelungite pe mess si pe umerii nostrii- ca suntem mai multe prietene care au avut de "suferit" din cauza plecarii lui -ca, vai! de ce a plecat?!?!?! Si de ce nu se mai intoarce mai repede?! Ca banii nu conteaza intr-o relatie.
Trebuie sa precizez ca ea sta acasa, sa creasca un copil dintr-o casnicie anterioara (sotul a decedat la numai 29de ani) si nu are alta sursa de venit decat alocatia de la stat, plus ce o mai ajuta parintii. Oricum, situatia e dificila, dar e de parere ca se poate trai si fara bani, doar din dragoste!!! :-W  NU ZAU!!!
Nu vreti sa stiti de cate ori i s-a explicat ca greseste in relatia ei fata de plecarea lui in Italia si fata de cum priveste problema... dar noi vb, ea auzea si nu intelegea nimic... perete nepictat, ce sa mai.
Acum, de 2 saptamani jumatate, individul s-a intors in tara, ca i s-a incheiat contractul. Si s-au despartit. Eu in locul lui, ii dadeam papucii la telefon, de cand eram acolo, nu mai asteptam sa ma intorc in tara. Posesivitatea si gelozia extrema au rupt o relatie aparent ideala, doar din cauza faptului ca ea n-a fost in stare sa aiba incredere in el in cazul separarii pe o perioada mai mare de timp.

Soarta...