Conversations: News & Politics
Here you can make yourself heard, you can share you experiences with other people and start new conversations.
|
 |
|
|
 Document istoric
|
| Category: News & Politics |
Talk started by
mcara |
|
| (7 answers) | 2.415 times displayed |
|
Poate unii dintre voi stiau despre acest document dar eu unul, nu stiam ca exista.
Mi s-a parut interesant si cred ca este de retinut in memoria noastra.
Însemnări din celulă,
Semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la
câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti
Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I
face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă
pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de
aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o
atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a
asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.
I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să
obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am
afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi
putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi
continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să
ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului
mondial,
când Germania era tare.
În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea
de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi
Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Antonescu pe un ton răspicat şi
i-am amintit că atât prin Dl M. Antonescu de acum câteva luni, cât şi
în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă
frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord
Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea
războiului.
I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar
putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi
ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.
I-am cerut ca şi Dl M. Antonescu să arate acest lucru la Berlin, să
roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o
ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea
a trata un
armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi
nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.
Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi
trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului.
Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri,
totuşi i-ai arătat numai esenţialul.
Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de
grele ar fi condiţiile puse.
I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a o
fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea
Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să
restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa
tribunalului poporului pe acei care ...[2] catastrofa graniţelor şi
prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai
târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea
Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru
trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu
asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi
Nistrul.
Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat
tot ce eu făcusem.
În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a. - a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi
Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la
1812 şi până la ultimatumul Molotov.
I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul
Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat
printre altele "să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care
nu a fost liber consimţită".
b. - să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu
conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care,
bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii
lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui
Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise,
care poate duce la robia neamului?
c. - a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce
armele în contra Germaniei.
Cine, am arătat Dlui Mihalache ...[3], poate să-şi ia răspunderea
consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios,
când putem să ieşim din război oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că
dacă ...[4] de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit
tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care
a tratat cu
ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere
concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi
răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.
d. - a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani este să dau
ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor
fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi
din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea
soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel
mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi
Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în
practică. Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda,
Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au
căzut
sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci când ni s-au propus acestea, situaţia militară a
Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e. - În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne
impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României
oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub
altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, Dumnealui mi-a spus, ceea ce
a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că
Dumnealor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în
sprijinul
Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia
sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi
la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În
consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne
resemnăm şi să aşteptăm.
I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat
ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o
asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de
moarte.
Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez
pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu
(este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.
În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a
cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache,
mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu
Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi
că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de
pace.
I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament,
să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a
înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi
inamicii, să nu mai poată ...[5], prin dezbinarea noastră.
Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la
Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată,
adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea
politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de
pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a
luat
angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest
angajament, pentru care i-am mulţumit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai
Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a
obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta,
fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre
România, că "această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei",
ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi
total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu
Ruşii.
Acest "mai întâi", legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi
serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o
necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care
le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele. Eu am confirmat
că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M.
Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi
discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu
afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi
Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea
Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare
un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins
de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: "D-le Mareşal,
sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu".
M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi i-am spus ca să ia mâna de
pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obraz |
|
|
|
|
|
|
