AndaB

A fost o data ca niciodata, un baiat foarte slab de inger si nu numai. In copilarie a suferit de nebagare in seama. Nimeni nu voia sa stea de vorba cu el, fiind cel mai prost din curtea scolii. Pe vremea aceea, ghicitoarea satului i-a spus ca dupa vopsirea gardului in rosu, toata lumea il va cunoaste. Asa ca s-a apucat de treaba. A pus o caseta in casetofon, a inceput sa danseze si a tras un strat de vopsea rosiatica peste cea verde dupa care a asteptat langa gard. Si a asteptat. Si a asteptat. Si tot asteptand ani de-a randul, vopseaua a inceput sa cada de pe gard, pe pijamalele lui. Se contopeau cu gardul, iar de tanarul din povestea noastra tot nu se apropia vreun om. Suparat foc, feciorul a hotarat sa faca o poza pentru a-si aduce intotdeauna aminte cat de prost a fost cand a luat-o in serios pe vrajitoare. A luat pistolul cu capse de la fratele mai mic pentru a-i transmite mii de ganduri bune ghicitoarei. A asezat bluza de culoarea gardului in cui si a pozat la peptutul gol. "Na, vrajitoare rea ce ai facut din mine! Am ramas tot prost si slab, ca abia tin un pistol de plastic in mana. Te blestem ca atunci cand treci pe Strada Sperantei, nr 8, la gardul rosu, sa fii batuta cu un pistol de plastic de catre un baiat prost si slab."
Poza lui a ajuns pe diferite site-uri, ca sa rada lumea de el. Si uite-asa, acel om a ajuns sa-si vada visul cu ochii: multi oameni la un loc stand de vorba despre el.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa. Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.