Bancul Zilei

Pe drumul de costişe ducând spre România
> Venea un om, cu jale... E alta poezia,
> Nu e nici cu sergentul, nu-i nici de-Alecsandri,
> Ci doar cu Victor Ponta - acum, în travesti.
>
> Ascuns e sub o barbă, ca Adrian Năstase,
> Şi trage greu piciorul, având dureri de oase.
> Nu vine de la Plevna, cu nimeni n-a luptat,
> Dar merge greu în cârje, că turcii l-au tăiat!
>
> "Mai scurtă-mi pare calea acum, la-ntors acasă...
> Aş fi rămas, dar ăştia, din ţară, nu mă lasă.
> Aş mai fi stat, că parcă nici nu am stat destul,
> Prea iute-a trecut timpul la turci, la Istanbul!
>
> Le-aş mai fi dat să-mi taie şi celălalt picior,
> Doar să mai stau o lună acolo, la Bosfor...
> O lună sau chiar două sau poate chiar un an,
> Că mă simţeam nu Victor, ci însuşi Suleyman.
>
> Aş mai fi stat cu drag, să se sfârşească anu'
> Ori şi mai mult - dar nu chiar ca Vodă Brâncoveanu.
> N-am vrut să plec acasă, la drum să o apuc:
> M-aş fi făcut vreun paşă, spahiu, chiar eunuc!
>
> Dar n-am rămas: spre ţară eu repede-am plecat,
> Că m-a sunat şi Şova, cică sunt aşteptat!
> O singură-ntrebare îmi pun, în mintea mea:
> M-aşteaptă tot poporul sau numai DNA?".