Regia: Luchino Visconti
Durata:
130 min
"Trebuie sa fac marturisirea ca atunci cand am vazut prima oara filmul, acesta mi-a placut in mod deosebit, ba cred ca m-a fascinat, dandu-mi imediat senzatia ca e mai delicat, mai subtil si mai rafinat decat cartea, in vibratie a poeziei." - Florian Potra - 1984 (Aurul filmului)
"Meditaţie asupra dragostei de frumos, considerată în accepţiunea platoniciană, asupra dezordinilor creaţiei (rău necesar geniului ?), asupra bătrâneţii, asupra fatalităţii unei pasiuni tardive, filmul lui Visconti se apropie constant de opera lui Thomas Mann în intenţiile sale secrete şi în filozofia sa. El îi aduce, în plus, perfecţiunea plastică a imaginilor." - Jean de Baroncelli - 1971 (Le Monde).
Având ca leitmotiv muzical Adagietto-ul din Simfonia a 5-a de Mahler, ce povesteşte sonor destrămarea unei lumi, filmul este o capodoperă în primul rând a autorului Thomas Mann şi apoi a maestrului rafinamentului vizual, Luchino Visconti. Povestea este a profesorului ce rătăceşte printr-o Veneţie decadentă, obosită, fanată.
El se lasă sedus de frumuseţea androgină a unui puber, iar perversitatea creşte pe măsură ce tânărul îşi cheamă victima. Tadzio devine la început mai puţin obiectul unei atracţii senzuale, cât simbolul tinereţii pierdute şi, mai ales, al perfecţiunii estetice şi morale, spre care artistul a aspirat dintotdeauna.
|
|
|
|
|
