Situația dramatică a refugiaților sirieni a devenit o prezență obișnuită pe ecranele de laptop sau de televizor ale europenilor și s-a ajuns în punctul regretabil în care numai tragediile de proporții, cu victime numeroase, mai stârnesc o vâlvă mediatică. Ca în fața oricăror orori de care o desparte o distanță sigură, opinia publică se desensibilizează treptat, acceptând inacceptabilul ca fiind parte din „starea curentă a lumii”. Filmul documentaristului irakian Abbas Fahdel nu își propune să retrezească empatia amorțită a marelui public bombardându-l cu imagini șocante din conflictul sirian. Abordarea lui este cu mult mai simplă și cu mult mai eficientă: alegând să prezinte viața cotidiană dintr-o tabără de refugiați din Liban, ne amintește că violența insidioasă a privațiunilor, a umilințelor, a lipsei de speranță depășește granițele unei țări în conflict și se răspândește oriunde aceștia își poartă pașii.
|
|
|
|
|
