Marcelo Diorio crede că, într-o viață anterioară, a fost Novalis, poetul romantic german al cărui ideal era să găsească „floarea albastră”, sinonimă cu acel sens al vieții spre care aspiri, intuind că nu îl vei atinge niciodată. Relația lui cu trecutul este, de altfel, cât se poate de relevantă pentru cel care a devenit, în timp: a ajuns la concluzia că toate generațiile anterioare de femei și de bărbați din familia sa, obișnuite să se conformeze normelor sociale și să nu își exploreze propriile porniri - mai ales, propria sexualitate -, au creat un context karmic ce l-a împins pe el, acum, spre desăvârșirea unor astfel de căutări.
|
|
|
|
|
