Pe o insulă de la Marea Baltică patru membri ai unei familii își petrec vacanța împreună: un scriitor mediocru, fiul său de 17 ani, confruntat cu problemele adolescenței, fiica sa, care tocmai a ieșit dintr-un spital de psihiatrie și ginerele, care, deși e doctor, nu o poate ajuta. Aceasta are o nouă criză în fața căreia fiecare reacționează și gândește altfel, subliniiind drama personajelor ce nu pot comunica între ele.
"Prin oglindă deschide trilogia filmelor de cameră denumite astfel de însuși Bergman prin analogie cu teatrul de cameră al lui Strindberg. Numărul redus de personaje, izolate pe o insulă, rezumarea narațiunii la intervalul dintre două crize ale eroinei, discreția muzicii împrumutată dintr-o sonată pentru violoncel de Bach confirmă această dorință de austeritate." Andre Duverger, 1965, Telecine
|
|
|
|
|
