"Protagonistul romanului lui Bianciardi, după ce se transferă la Milano ca să arunce în aer sediul firmei proprietare a minei în care au pierit 43 de consăteni ai săi, sfârșește prin a se lăsa "integrat" cu pasivitate în sistem, într-o renunțare dureros conștientă. Regizorul Lizzani însă, nu îl oprește la acest stadiu, ci îl face să devină agentul publicitar supraremunerat al tocmai acelei firme, amara lui resemnare transformându-se într-un cinism zâmbitor. Nu este vorba de o simplă prelungire a povestirii unei involuții, ci de ceva care tulbură miza cărții, trecând-o de pe planul resemnării punctată cu autoironie pe acela al unui examen de conștiință, necruțător în agresivitatea sa. " Sandro Zambetti, 1964, Cineforum
|
|
|
|
|
