Vietnamul francez, 1929. O tânără dintr-o familie cu probleme financiare se întoarce acasă. Pe drum, cunoaște un chinez bogat. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste care depășește barierele de rasă și cultură... Povestea sensibilă, delicată, ca o stampă orientală, este amplificată emotional de muzica elegantă a compozitorului Gabriel Yared.
Tema muzicală a filmului revine mereu, ca fantasma unei amintiri erotice. Yared extrage o inegalabilă poezie dulce-amară din amestecul instrumentelor cu coarde.Evitând deliberat orchestrația hollywoodiană, el crează intimitate prin prezența pianului, un leit-motiv al filmului. Muzica joacă un rol deosebit, mai ales în ultima secvență a filmului, în care tânăra ascultă pe pachebot valsul în si minor de Chopin.
În secvența următoare, din biroul imens al scriitoarei Marguerite Duras, valsul se stinge în tema filmului, cântată la pian, în timp ce din off se spune că, până la moarte, chinezul nu a uitat-o pe Lolita Duras. Pianul pare să fixeze în piatră o iubire de-o viață.
|
|
|
|
|
