Dominată din copilărie de posesiva ei mamă și de către consortul acesteia, Conroy, un individ tiranic, tânăra Victoria le refuză acestora dreptul la regență în timpul lui William al IV-lea, unchiul acesteia.
În schimb, Albert, vărul ei german, încurajat în a o curta atunci când tânăra accede la tron la 18 ani, ajunge în schimb să se îndrăgostească de ea. Impresionată de generozitatea lui Albert, și Victoria are propria dorință de a-și ajuta supușii.
Însă loialitatea tinerei regine față de premierul Melbourne, considerat de mare încredere (deși văzut de alții drept egoist), va duce la o criză politică pe care Albert o va repara: se căsătorește cu regina, dovedindu-se nu numai un soț bun (e gata să ia un glonte în locul Victoriei), ci și un reformator, care îi va câștiga până și lui Melbourne admirația.
|
|
|
|
|
