Cu ocazia aniversarii lui Kim Il-Sung, Zin-mi, in varsta de opt ani, va deveni membra a Uniunii Copiilor din Coreea. Regizorul Vitaly Mansky urmareste timp de un an viata lui Zin-mi si a familiei ei, o familie obisnuita din Pyongyang. Permisiunea de a filma e obtinuta după ce Manski invita Coreea de Nord ca partener de productie oficial al filmului, cu un control total asupra scenariului.
Desi constant supravegheat de trimisii guvernului, Mansky dezvolta o tactica personala menita sa dezvaluie masinaria propagandistica aplicata filmului sau: regizorul lasa camera sa filmeze nu numai secventele incluse in scenariu, dar si pregatirea si coregrafierea lor politica minutioasa. Rezultatul este spectaculos: scena unui pranz in familie e filmata pana cand dialogul – prescris - intre membrii familiei, suna exact asa cum trebuie; o sefa de echipa dintr-o fabrica repeta un discurs in care ii felicita pe muncitori pentru eficienta muncii pana cand reprezentantul guvernului este multumit de gradul de entuziasm din vocea ei.
Secventele de strada rare dezvaluie contrastul dintre griul vietii cotidiene si explozia de culoare a festivalurilor nationale cu sute de participanti zambitori. Iar tanara Zin-Mi, mereu pregatita sa joace rolul fetitei perfecte ce traieste intr-o lume perfecta, lacrimeaza discret atunci cand presiunea masinariei politice o copleseste.
|
|
|
|
|
