Cu: Ion Caramitru
Recitalurile individuale îi pun pe actori într-o nouă lumină, când, singuri pe scenă, ei pot întruchipa un gând, o idee, pot să-şi manifeste dragostea pentru poezie şi să-şi cultive rostirea expresivă. Greu de egalat, Caramitru dă poeziei trup scenic, apropiind-o de spectatori în cele mai neaşteptate, însolite modalităţi de interpretare, răsucindu-i jucăuş, suprinzător, sensurile, tratând-o cu duioşie, cu umor, pe o infinită claviatură.
În dialog cu vorbele poeţilor şi cu Ion Caramitru a fost muzicianul Adrian Naidin cu violoncelul său (despre care se spune, pe drept cuvânt, că sună ca o orchestră) şi minunata sa voce profundă, aproape şoptită, tandră. Vechi cântece din folclor, cântece de lume, fragmente din Bach, alături de compoziţii proprii, au sunat magnific în sala teatrului.
|
|
|
|
|
