"Prin aceste texte mi-am propus de fapt un joc cu literatura erotică. Personajul pe care l-am imaginat nu-şi interzice nimic, cu excepţia vulgarităţii (unul dintre marile flageluri ale lumii contemporane, mai ales în literatură). Caligraf al fantasmelor, personajul meu redescoperă curtoazia, nu îndrăzneşte să-şi trateze iubita la persoana a doua singular, constată că erotismul are doar de câştigat atunci când îşi dă întâlnire cu Doamna Poezie şi Domnul Umor.
«Cum am dresat un melc pe sânii tăi» (una din părţile piesei - n.r.) este şi o oglindă pentru reflectarea dublului din noi. În corpul şi în mintea fiecăruia dintre noi mai locuieşte cel puţin o persoană, cea care se exprimă numai în vis. Uneori nu îndrăznim să facem cunoştinţă cu ea, în general o ascundem în interiorul nostru toată viaţa. Ea ne cere însă, uneori, să-i deschidem câte o fereastră, sau măcar să o lăsăm să ne privească din când în când drept în ochi", spune autorul Matei Vişniec despre piesa de teatru.
Regia: Cristian Juncu
