Regia: Alexandru Dabija
Cu: Irina Wintze, Ramona Dumitrean, Romina Merei, Anca Hanu
Piesa Florenţa sunt eu este scrisă „la patru mîini“ de Gellu Naum şi Jules Perahim, „jucându-ne la Costineşti (1956?) şi Sighişoara (1958)“. Piesa e construită pe permanentul joc dintre realitate şi ficţiune, dintre prezent şi trecutul care-l invadează cu fantasme. Personajele îşi schimbă mereu numele, se dedublează, voiajează cu nonşalanţă între aici şi acolo, aflându-se într-o continuă şi permanentă mişcare browniană prin spaţii dramatice multiplicate caleidoscopic.
Personajele lui Gellu Naum, fascinante în complicata pânză de dincolo de real pe care o ţes în jur, se comportă ca nişte mecanisme absurde, trecând „dintr-o viaţă în alta, dintr-o identitate în alta“. Scrierile lui Gellu Naum sunt dificile şi neobişnuite, confesiuni despre „neobişnuite lucruri, stări şi trăiri“. „Probabil că totul e o nebunie“, spunea Gellu Naum. „Crezi ce vrei. E şi ăsta un mod de a trăi.“
|
|
|
| Nu s-au gasit inregistrari in program pentru această piesa. |
|
|
