"În acest spaţiu intermediar, al aşteptării, în acest loc al exilului pe perioada unei olimpiade - când oraşul trebuie locuit doar de cei perfecţi - găsim oameni care se redescoperă, care învaţă din nou (sau pentru prima oară) să iubească, oameni cu putere de sacrificiu sau cu laşitatea de a merge până la capăt, actanţi ai unui univers aproape purgatorial, în care visele neîmplinite capătă valenţe de coşmar, în care iluziile şi aparenţele devin unica realitate sufocant de dură, în care destăinuirile şi poveştile propriilor vieţi sunt singurul mijloc de eliberare, spaţiu în care evadarea este doar în lumea încărcată de regrete a propriului "eu".
Nimeni nu acceptă închiderea în baraca-puşcărie, nimeni nu acceptă izgonirea, autosugestionându-se că au venit aici de bunăvoie, că nu i-a trimis nimeni. Toţi încearcă exerciţiul evadării în ceva: în alcool, într-o lume a spectacolului inexistentă, în cărţi, într-o lucrare de doctorat banală, într-o iubire imposibilă, evadări false, care îi ajută să facă încă un pas pe cărarea existenţei, evadări iluzive, fără strălucire, ireale, care îi transformă în nişte stele pe cerul dimineţii, care nu apucă să vadă răsăritul, fiind înghiţite înapoi de noapte".Cristian Gheorghe, regizor
Regia: Cristian Gheorghe
