Văduvă, nobilă, tânără frumoasă, bogată, mai ales foarte bogată - contesa Maritza este insistent curtată de admiratorii care o asaltează cu cereri în căsătorie. Pentru a scăpa de stăruinţele acestora, ea anunţă o logodnă imaginară cu un oarecare Koloman Jupan, bărbat care - aşa crede ea - nu există decât ca personaj în opereta "Voievodul ţiganilor" de Johann Strauss. Cu un grup de prieteni descinde la conacul moşiei sale pentru a serba logodna anunţată în ziare.
Neplăcerile se ţin lanţ şi ghinionul o urmăreşte: logodnicul imaginar îşi face apariţia în carne şi oase, administratorul moşiei o nemulţumeşte şi îl concediază, mai mult decât atât ghicitoarea satului pe care o consultă din amuzament îi prezice că în mai puţin de o lună de zile se va îndrăgosti de un bărbat frumos şi de neam boieresc.
Pentru a se feri de această neaşteptată şi neplăcută prezicere, Maritza se hotărăşte să petreacă o lună încheiată departe de societatea mondenă, retrasă la conac. Nici nu poate bănui că destinul îi hărăzise o întâlnirea cu dragostea, chiar aici. Şi cum se spune că de ceea ce îţi este scris nu scapi, prezicerea ţigăncii se împlineşte. Maritza se îndrăgosteşte chiar de administratorul moşiei sale, care de fapt era un conte .