A cincea comedie shakespeariană înfăţişează o temă fundamentală care nu poate fi alta decât dragostea. Fiind intitulată de asemenea Comedia dragostei, spre deosebire de tragedia dragostei trăită de Romeo şi Julieta, această creaţie shakespeariană marcantă a literaturii universale ţinteşte descrierea unor universuri intersectate, cea pământeană şi cea plină de magie, lumi total diferite, dar la baza cărora guvernează aceleaşi legi spirituale. Îndrăgostiţii sunt simple marionete ale duhurilor, fiinţe automate a căror soartă artificială şi amuzantă de a se îndrăgosti pare numai un joc de păpuşi acelora care jonglează cu puteri supraomeneşti ce îi înrobesc pe bieţii muritori. Dragostea capătă formele principiale caracteristice unui fior care străbate piesa de la un capăt la altul, metamorfozându-se aidoma unui cameleon în funcţie de situaţie: iubirea este fizică, spirituală. oarbă, sfioasă, dezastruoasă, misterioasă, credincioasă, având ca duşmani ura, gelozia, păcatul şi chiar castitatea."Visul unei nopţi de vară" este transpunerea scenică a unui text de referinţă din universul dramaturgiei mondiale ce îi aparţine lui William Shakespere scris undeva între anii 1590 -1596.A fost publicată în 1600, iar prima ieşire la rampă, despre care se poate spune cu certitudine că a avut loc, s-a consumat la 1 ianuarie 1605. Firul poveştii se toarce în jurul pregătirii pentru nunta ducelui Athenei, pe parcursul căreia se întrepătrund aventurile unor cupluri de îndrăgostiţi şi ale unei echipe de actori amatori ţinuţi sub observaţie şi controlaţi de fiinţe supranaturale puse pe ghiduşii.Regizorul Aurel Palade, în viziunea căruia spectacolul se sprijină cel mai mult pe relaţiile fireşti dintre personajele - duhuri (pe care actorii teoretic le pot interpreta în nenumărate feluri) declară la un moment dat: ,"Spectacolul poartă ceva din omagiul adus actorului, indiferent dacă e bun sau rău".