O lume pe care o știam apusă, învie sub ochii noştri etalându-și sentimentele puternice de iubire și de ură, trăiri intense ce se ivesc ușor-ușor, pe măsură ce se desfășoară reprezentația, de sub albul imaculat al unor, în fond, inocente statui de marmură.
Jupân Dumitrache, cherestegiu şi căpitan în Garda civilă, merge la spectacol la Gradina Union împreună cu Veta, consoarta dumisale şi Ziţa, cumnata sa. Foarte atent la onoarea sa de familist, observă că Rică Venturiano priveşte prea atent la damele sale.
Povestea aceasta i-o spune cu lux de amănunte colegului său de rond, ipistatul Nae Ipingescu. Rică se îndrăgostise de fapt de Ziţa, de la care primeşte un bileţel prin care este invitat la ea acasă. Încurcînd numerele de la poartă Rică nimereşte acasă la jupân Dumitrache stârnind un scandal de pomină.
Totul este bine când se termină cu bine căci Veta rămâne în continuare cu amantul ei Chiriac, Ziţa îl uită pe Ţircădău, fostul ei soţ, prea beţiv şi mitocan şi rămâne cu Rică, Spiridon, băiatul în casă rămâne cu ţigările sale, Nae Ipingescu citeşte în continuare “Vocea patriotului naţional” fără să priceapă ceva, iar jupân Dumitrache rămâne un straşnic apărător al onoarei sale de familist.
Jucate cu aplomb de actorii teatrului, personajele caragialeşti ale sfârşitului de secol XIX se dovedesc apte de a-şi afirma actualitatea şi unicitatea şi prin intermediul limbajul nonverbal, specific teatrului universal al secolului XX.
Regia: Doina Migleczi
