Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieşit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănţuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat şi huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase ne mărturiseşte chiar Caragiale: "Se răspândise vestea că piesa lovea în instituţia Gărzii Cetăţeneşti. Iar la a doua reprezentaţie, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit şi ameninţat, de o droaie de patrioţi din Garda Civică, cu bătaia în piaţa Teatrului. Nişte tineri ofiţeri m-au scăpat de furia lor."
Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Naţional să scoată piesa din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinşi moralişti, pentru acordarea unei satisfacţii micii burghezii "ultragiate" de conţinutul piesei. Şi cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două secole.