Un azil de batrani inchiriaza un autocar pentru o excursie.  La putin timp de la plecare, soferul simte o bataie usoara pe umar si o bunicuta il intreaba daca vrea niste alune.  Soferul accepta bucuros pumnul de alune pe care i-l ofera batrana.  Dupa vreo 15 minute, batrana vine din nou cu un pumn de alune.  Povestea se repeta inca de vreo cateva ori, dupa care soferul, nedumerit, o intreaba cand apare iar langa scaunul lui:  - Mamaie, da' de ce nu mancati alunele, ca sunt scumpe, si aveti pensii mici...  - Eee, da crezi ca mai avem dinti sa mancam noi alune?  - Pai bine, si atunci de ce mai dati banii pe ele daca nu le puteti manca?  - Eee, de fapt nici nu vrem alune, noi sugem doar ciocolata de pe ele...  | 
					
					
						 |