In doua episoade, GSP prezinta istoria unui boxer roman necunoscut pentru conationalii sai de astazi. Numele lui este Aurel Toma. Iata povestea scrisa de Octavian Pescaru pentru GSP:

-----------------------------------------

Aurel Toma s-a născut pe 30 iulie 1911 la Babadag, într-o familie cu 8 copii. Mama, Ileana, era din familie de bulgari iar tatăl, Marin, se tragea din neam de oieri din zona Sibiului de unde venise în Dobrogea în a doua jumătate a secolului 19. În jurul lui 1924 Aurel pleaca la Bucureşti pe urmele fratelui său mai mare, Valeriu, care deschisese o cofetărie în Piaţa Amzei.

Cum şi cînd s-a apucat de box nu se ştie exact. Se cunoaşte doar numele antrenorului care l-a iniţiat în box : Petre Alexandrescu. Enciclopedia boxului menţioneaza primul său meci profesionist în iunie 1931 la Bucureşti. "Mărunţel de statură dar iute şi foarte ambiţios" îl caracteriza Gazeta Sporturilor pe cel care devenea de 2 ori campion european al profesioniştilor la categoria cocoş în 1936 şi 1938. Alături de Lucian Popescu, triplu campion european la muscă, pana şi cocoş, Toma a marcat boxul românesc şi internaţional în anii '30. A fost primul boxer român care a urcat în ring la Madison Square Garden şi totodată singurul român care şi-a construit o cariera în boxul profesionist american.

Afirmarea in Franţa
După o serie de meciuri disputate în ţară, în decembrie 1932 Aurel Toma ia drumul Parisului împreună cu mai mulţi boxeri români. În România condiţiile de pregătire erau precare iar un nume în lumea boxului nu-şi putea face decît luptînd în ţări cu tradiţie în acest sport. "Parisul însemnează idealul spre care toţi boxerii noştri holbează ochii şi întind mecanic mîinile ca spre un miraj unic şi salvator. Pentru toţi, Parisul e cheia succeselor, a consacrării şi a îmbogăţirii", nota GSP.

După un meci demonstrativ în care impresionează contra campionului mondial Victor Young Perez, lui Toma i se oferă un prim adversar în persoana filipinezului Joe Mendiola. Arbitrii văd egalitate iar românul atrage atenţia presei. Boxe scrie :"Toma este unul dintre cei mai buni cocoşi ai Europei". Într-o vreme în care boxul era rentabil pentru toţi numai pentru boxeri nu, Toma e nevoit să accepte un meci cu francezul Maurice Huguenin, "Prinţul ko-ului", în condiţii ireale.

E anunţat despre meci cu 2 ore înainte de gală în timp ce se afla în plin antrenament. Acceptă, pierde la puncte după 10 reprize dar cîştigă respectul presei şi al publicului. L'Auto, bunicul cotidianului L'Equipe, scria că pe drumul către vestiare "Toma a fost ovaţionat de spectatori care l-au bombardat cu flori şi i-au strecurat în palme bani şi ciocolată". După ce, la începutul lui 1934, îi învinge pe cocoşii francezi Etienne Mura şi Henri Sanchez, L'Auto constata că "Toma boxeaza cînd ştiinţific, cînd bătăios", iar campionul european la muscă, Praxille Gyde, uimit de forţa românului refuza să-şi pună centura în joc în faţa acestuia.

În aprilie 1934, noul său manager Georges Leclerc, îi aranjează un meci la Manchester cu titlul pe masă contra campionului mondial al categoriei muscă Jackie Brown în faţa căruia pierduse anterior la puncte, după o dispută foarte strînsă. Toma e însă lipsit de şansă. E obligat să revina în ţară pentru a-şi satisface stagiul militar. Leclerc intervine pe lîngă ministrul român de externe Nicolae Titulescu, aflat la Paris, cerîndu-i o păsuire, însă totul e în zadar.

Revenirea în Franţa şi cadoul lui Renault.
După catanie, "Tomiţã" cum îi spuneau prietenii, revine în Franţa hotărît să devină numărul unu în Europa. Sanchez, Barras, Perez,  Pladner, Huat, Cotti şi Angelman, campion mondial la muscă, se inclina pe rînd în faţa romanului. L'Auto descoperă în Toma "unul dintre cei mai stilaţi boxeri din cîţi am văzut vreodată pe ring".

Pe 7 martie 1936, la meciul cu Eugene Huat poreclit Pisica-Tigru, fost campion european şi mondial, asista şi industriaşul Louis Renault pentru care Toma lucra ca şofer şi ca mecanic auto. În faţa a 8.000 de spectatori în delir, românul îl mitraliază timp de 10 runde pe Huat şi obţine o indiscutabilă victorie la puncte. Entuziasmat, Louis Renault îl îmbraţişează pe român chiar pe ring şi îi promite un cadou deosebit. Peste trei zile Toma devenea proprietarul unui automobil....Renault.

Aurel Toma, campion al Europei
Seria de victorii îl aşază pe Aurel Toma în postura de challenger la titlul european deţinut de Joseph Decico. Francezul acceptă să boxeze la Bucureşti pentru o bursă de 20.000 de franci. Toma primeste numai 5000. Apropierea meciului cu Decico programat pentru 26 iulie 1936 stîrneşte o emulaţie deosebită în România. Revenit în ţară pentru pregătire, Tomiţă ţine prima pagină a ziarelor. E urmărit pas cu pas de jurnalişti şi de admiratori. Celebritatea sa atinge cote maxime astfel încît e invitat să dea lovitura de începere a amicalului Ripensia - FC Liverpool.

Printre nenumăratele ore de antrenament Toma işi găseşte timp să declare :"Ţintesc un singur lucru...gloria ţărei pe ale cărei meleaguri m-am născut". Stabilit pentru 26 iulie în aer liber, pe arena Venus, meciul cu Decico e amînat pentru 27 din cauza vremii nefavorabile. Unii dintre spectatorii veniţi la stadion pe 26 dorm acolo în aşteptarea întîlnirii de a doua zi.

Pe 27 iulie 1936 arena Venus geme de lume. Pentru prima dată în istoria sa postul naţional de radio transmite în direct un meci de box. În tribune sînt aproape 20.000 de spectatori. Printre ei şi tatăl său, care asista pentru prima oară la un meci al fiului.

Primele două runde sînt echilibrate. Francezul, cu alura de star de cinema, iute şi tehnic, face o impresie teribilă. Cu toatea astea în repriza a treia se duce cuminte la podea după o dreaptă la barbie. Următoarele 3 runde sînt dominate de francez, însă cînd toată arena îngheţase cu "Hai, Tomiţă!" pe buze, românul revine şi o cascadă de lovituri se revarsa asupra lui Decico.

Atacurile sale sînt atît de violente şi de numeroase încît dă senzaţia că de abia ar fi început meciul. George Mihalache descrie finalul rundei a 11-a în cartea sa :"Loviturile cele mai năprasnice pe care le-au văzut vreodată bucureştenii se opresc toate în Decico, care, copleşit de aceasta alură infernală, se retrage spre colţul lui şi-şi lasă braţele în jos, înfrînt. Tassin, managerul său, care ţinea buretele pregătit de vreo două minute...îl arunca în ring.

Decico a renunţat la luptă şi la titlul european ! Arena Venus a devenit un iad. Un strigăt uriaş e scandat de mii de voci :« Toma Aurel !...Campionul ! Cu braţele larg desfăcute spre cerul de iulie, Toma Aurel cheama parcă toate stelele să lumineze cel mai mare triumf al vieţii sale " La cîteva zile după meci avea să fie decorat de Regele Carol al II-lea cu care avea o strînsă legătura. Aurel Toma îi acordase lecţii de box Principelui Mihai şi fusese o perioadă şoferul personal al Regelui.

Prima aventură dincolo de Atlantic
Încoronat drept cel mai bun cocoş al Europei, Tomiţă se intoarce in Franţa unde mai bifează două victorii însă visul de a boxa în SUA nu-i dă pace. Renunţă la a-şi mai apară centura europeană, se îmbarca pe pachebotul Normandie şi în decembrie 1936 pune piciorul pe pămînt american.

În 4 luni îi răpune pe Librandi, Hook, Martin şi Archibald. Informaţiile despre meciurile sale ajung greu în ţară, la cîteva săptămîni după disputare. Cel care face oficiile de ofiţer de presă şi comunică telefonic sau în scris succesele lui Toma este locotenentul Alexandru Papana, bober şi aviator de excepţie, participant la vremea aceea la demonstraţii aviatice în SUA şi nelipsit de la partidele compatriotului său.

Richard Librandi scapa din mîinile românului datorită publicului care cere oprirea meciului pentru inferioritate. Meciul cu Archibald, care în 1938 avea să cucerească titlul de campion mondial la pana, se dispută la Madison Square Garden, astfel că Toma, învingator la puncte, devine primul român care boxează în templul boxului american.

Bucureştiul, Parisul şi Londra îl primesc cu braţele deschise pe cel poreclit "spaima campionilor". În 6 luni, românul işi trece pe raboj încă 7 victime, între care şi Decico pe care îl deposedase anterior de tilul european. Victoria contra lui Decico îi oferă şansa de a boxa din nou cu centura europeană pe masă.

Neînvins din octombrie 1935, în 21 de meciuri consecutive, Aurel Toma urma să dea piept la Bucureşti, pe 5 iunie 1938, cu italianul Gino Cattaneo. Meciul are loc tot pe arena Venus iar reţeta e la fel de consistentă ca în urmă cu 2 ani....aproape 20.000 de oameni iau cu asalt stadionul.

Pînă în repriza a 8-a meciul e echilibrat însă românul are ambele arcade deschise. Italianul l-a lovit de două ori cu capul şi a fost avertizat. După a doua lovitură încasată managerul Leclerc încearca să-i oprească hemoragia şi îi cere să abandoneze. George Mihalache istoriseşte :"Toma (...) vede ca prin ceaţă chipul palid şi impasibil al italianului şi se pomeneşte urlînd :«Mor pe ring dar nu mă las ! » Se repede spre Cattaneo ca un uragan....Gino încasează zeci de croşeuri la cap şi...în culmea furiei recurge la aceeaşi arma...loveşte din nou cu capul în arcada dreapta a lui Toma ! Medicii sar în ring iar arbitrul Pippow pronunţă decizia :"învingător prin descalificare.....Aurel Toma !". După meci Pippow avea să declare că pe foile de arbitraj românul era în avantaj în momentul descalificării italianului.

Cap de linie pentru Benny Lynch
În toamna '38 proaspătul campion european dă piept, la Londra, cu dublul campion european şi mondial la muscă, scoţianul Benny Lynch. Mai tînăr cu 2 ani decît Toma, Lynch era considerat un pugilist inegalabil.

Mii de oameni au umplut pînă la refuz Earl's Court Arena pentru a-şi vedea idolul. "Pentru Toma e cel mai greu meci al carierei", scria Gazeta. Avea să fie însă ultimul meci pentru Lynch. "Boxul năvalnic al fiului de ţăran din cîmpul Bărăganului i-a cucerit pe spectatorii englezi", nota GSP pe 6 octombrie 1938.

Toma cîştiga prin KO în repriza a 3-a în faţa unui public înmărmurit, după nici 7 minute de lupta. A fost primul şi singurul KO suferit de Lynch în carieră. După acest meci s-a retras. Faima lui Lynch, mort in 1946, a fost atît de mare şi s-a perpetuat consecvent în timp încît, undeva după anul 2000, BBC a realizat un documentar despre viata sa ! Producţia există pe internet iar cele cîteva zeci de secunde în care Toma boxează cu Lynch reprezintă singurele imagini filmate în care apare campionul roman, disponibile intr-un spaţiu public.

Adio Europa
După victoria contra lui Lynch lui Toma îi este impus ca adversar spaniolul Baltasar Sangchili. Condiţiile promotorului Dickson sînt însă de neacceptat. Meciul urma să se dispute în sala Wagram din Paris, locaţie care putea primi un număr redus de spectatori, iar lui Toma i se propune să primească în loc de o sumă fixă, 20% din încasările galei.

Cum Sangchili nu mai reprezenta o atracţie pentru publicul francez din cauza rezultatelor, Toma refuză, pierde din nou titlul european fără a şi-l apăra şi în acest timp continuă să impresioneze publicul britanic cu două victorii la Len Hampston şi Teddy O'Neill.
Sangchili boxează pentru titlul european la muscă împotriva lui Angelmann, învinsul românului din 1936 şi cedează după 4 reprize. Toma e boicotat de promotorul Dickson, atotputernic în Franţa şi se vede nevoit să accepte un meci în condiţii speciale. În noiembrie 1939 boxează cu un anume Burns, mai greu cu 3 kilograme decît el. Desi îl trimite de 2 ori la podea englezul e declarat învingător, înfrîngere confirmată de managerul Leclerc pentru Gazetă.

Pentru prima oară însă, pe Toma încep să-l supere mîinile...Stră-strănepotul său Sorin Nistor avea să dezvăluie că întreaga familie suferă de poliartrită reumatoidă degenerativă.... În august 1939 Leclerc reuşeşte să-i ofere românului al treilea meci de titlu european, la Berlin, în compania austriacului Ernst Weiss. Cu o bursă de 25.000 de franci în buzunar, Toma îl trimite la podea pe austriac încă din prima repriză. Îl domina categoric însă în rundul 8 trimite o directă în capul acestuia şi işi fracturează mîna. Rezistă pînă în repriza a 11-a din 15 cînd e silit să abandoneze. A fost ultimul meci disputat de Aurel Toma în Europa, unde avea să revină cîţiva ani mai tîrziu în condiţii cu totul şi cu totul speciale.

Din nou in America
Toamna '39 îl găseşte pe Toma din nou în SUA în căutarea unui vis neîmpilinit....acela de a deveni campion mondial. Boxează la New York, Savannah, Oakland, San Francisco sau Philadelphia. Încet, încet captează atenţia presei americane. New York Times, Oakland Tribune, El Paso Herald-Post, Salt Lake Tribune, samd, relatează despre isprăvile românului.

Pînă in iulie '42 Enciclopedia boxului menţionează în contul lui Toma 9 victorii, 5 înfrîngeri şi 3 rezultate de egalitate. Neîntelegerile cu promotorii extrem de hrapăreţi, bursele foarte mici, costurile ridicate ale vieţii zilnice îl obligă să-şi găsească de lucru în paralel cu antrenamentele pentru a se întreţine. Visul de a lupta pentru titlul mondial e din ce în ce mai îndepărtat. În ţară, din cauza războiului, veştile despre el ajung din ce în ce mai greu. Gazeta anunţa cîteva dintre rezultatele sale la luni de zile după disputarea meciurilor.

Războiul
La inceputul anilor '40, în condiţii neclare Toma obţine cetăţenia americană. În '42, printre angajamentele de profesionist participă la meciuri demonstrative în unităţi ale armatei americane, iar în martie 1943, la 32 de ani, se înrolează ca infirmier în regimentul 802 anti-tanc.

Potrivit certificatului de lăsare la vatra "...ajutorul medical Toma Aurel a servit 20 de luni în teatrele de operaţiuni din Europa oferind îngrijiri medicale soldaţilor răniţi pe cîmpul de luptă, asistînd cadrele medicale în timpul operatţiilor chirurgicale, cărînd militari răniţi la punctele de prim ajutor". Între altele a revenit în Franţa unde s-a consacrat ca boxer luînd parte la debarcarea din Normandia. Pentru acte de bravură pe cîmpul de luptă a fost medaliat de două ori.

Gong final
Este demobilizat în decembrie 1945, iar în februarie '47, la 36 de ani, revine în ring probabil în special din motive de ordin financiar. Pînă în aprilie '48 pierde 4 meciuri, cîştigă 5 şi termină unul la egalitate. Per total palmaresul său în SUA este pozitiv - 19 victorii, 9 înfrîngeri şi 4 egaluri. Pînă în ziua de astăzi Aurel Toma este singurul român cu palmares pozitiv în boxul profesionist american.

După încheierea carierei lucrează aproape 20 de ani ca bellboy în industria hotelieră. Se căsatoreste in 1955 cu o rusoaică....Sonia Domasheuskaia, cu care avea deja un fiu, Ronald, de 10 luni. Mariajul durează doar 5 săptămîni.....Aurel obţine ulterior custodia copilului pe care îl va creşte singur. Sonia moare în 1958 iar 11 ani mai tîrziu Aurel suferă un grav accident de maşină.

În 1971 se pensionează cu sănătatea şubrezită de accident şi de anii de box în care a fost obligat să înfrunte de multe ori adversari din categorii superioare. Din 1973 trece într-o lume numai a lui. Nu mai recunoaşte pe nimeni, nici măcar pe fiul sau...Din pricina repetatelor pierderi de memorie este adus acasă de nenumărate ori de politiştii care îl găseau rătăcind pe străzi fără nici o ţintă. Obsdedat parcă de slujba pe care o avusese 20 de ani, în fiecare dimineaţă se îmbrăca la costum şi împacheta toate lucrurile din casă pe care le aşeza în dreptul uşii de la intrare, rămînînd stana de piatră lîngă ele.

Pentru Aurel Toma ultimul gong a bătut pe 25 august 1980 cînd, rătăcind din cauza bolii în miez de noapte pe o stradă din Oxnard, California, avea să fie lovit mortal de o maşină.

Avea 69 de ani. Şi-a găsit liniştea în cimitirul Riverside la mii de kilometri de Babadagul, natal unde singurul lucru care mai aminteşte de cel supranumit "Spaima Campionilor" este sala de sport din localitate care ii poartă numele.

-----------------------------------------

In articol este mentionat documentarul BBC privindu-l pe legendarul Benny Lynch. Iata-l aici:

 Reportajul este nu numai bine facut, dar aveti ocazia sa-l vedeti pe celebrul "Norman" discutand subiectul. Norman Wisdom a fost un celebru actor de comedie, decedat in 2010, ale carui filme sunt inegalabile. Dar... am deviat de la subiectul. In partea a treia a reportajului, de la minutul 5, secunda 40 (5:40) vedeti cateva detalii din meciul Lynch - Toma.

In orice caz, reportajul merita urmarit si pentru ca vedeti box, box adevarat... nu precum cel de acum.

Am gasit aici intregul palmares al lui Aurel Toma. Este intr-adevar impresionant.