NOSTALGIE
de Nicu Andrița

Mi-e dor de brazda de sub plug,
Și de pământul reavăn;ud.
Mi-e dor de spicul de secară,
De frunza de rachită,amară...
Mi-e dor de floarea de salcâm,
De umbra deasă de sub prun.
Mi-e dor de nopțile de vară,
Ce le dormeam în tindă, afară.
Mi-e dor de laptele de capră
Și pâinea rumenita-n vatră.
Mi-e dor de Dunăre,de apă,
Și de scăldatul de altădată.
Mi-e dor de-o nuntă,bunăoară:
Cu lăutari mari...ca la țară !
Mi-e dor de vii,dar și de morți,
De unchi,mătuși,părinți,nepoți.
Mi-e dor de toate,cum vă spun...
Chiar și de praful de pe drum !