În seara lui Vasile Sfântul
Mi-a furat căciula vântul
Şi mi-a dus-o pe fereastră
Pân´ la casa dumneavoastră.
Şi venind după căciulă,
Să vă spun şi-o urătură.
Urătură din străbuni,
Cu vreo două-trei minciuni,
Trei minciuni adevărate,
Nici noi nu le ştim pe toate.

La ureche zurgălăi,
Mânaţi măi!

Hăăăăi, hăăăăăi!

Seara-i lungă,
Bat-o vina,
C-am urat şi la vecina.
Şi cum uram aşa odată,
La fereastra îngheţată
Am văzut doi ochi de fată.
Glasul mi se bâlbâia,
Iar inima-mi bătea
Ca un ceas de tinichea.
Când mă uit ceva mai bine,
Ce văzui sărac de mine:
Nu-i nici fată, nici nevastă,
Ci sta mâţa la fereastră.
Sta mâţa şi se uita
Cum mă-ndrăgosteam de ea.

Şi de jale măi flăcăi,
Mai mânaţi o dată măi!

Hăăăăi, hăăăăăi!

De urat am mai ura,
Dar ni-i că s-o însera
Şi nu suntem de ici-colea.
Noi suntem de la Mitoc,
Unde-ngheaţă apa-n tioc
Şi sarmalele pe foc.
Noi suntem din Ciuca-Buca
Unde măliga-i căt nuca
Şi-o păzesc doisprezece cu măciuca.
Vrei să iei o-mbucătură,
Îţi sar toţi dinţii din gură.
Noi suntem din Buda Veche,
Unde mâţa streche
Şi motanul miorlăieşte,
Sari Ioane de-l păleşte!

La ureche perciuni creţi,
Trageţi roata măi băieţi.

Hăăăăi, hăăăăăi!

La anul când mai venim,
Sănătoşi să vă găsim,
Cu mesele-ntinse,
Cu feţe-aprinse,
Cu copii frumoşi,
Iar voi sănătoşi.

La ureche clopoţei,
Opriţi plugul măi flăcăi!

Ahooooooo!